Esență tare

 Citiți un fragment din această carte


Există cărți pe care cunoscătorii ar trebui să le citească așa cum Brummell purta acele "mănuși care i se mulau pe mîini ca o muselină umedă" - cum îl descrie Barbey d'Aurevilly. Adică epidermic, osmotic! Cartea Adrianei Babeți (apărută la Polirom) Dandysmul, o istorie, de pildă. În ea se aduce vorba și despre "metrosexuali", numai că mă-ndoiesc că metrosexualii știu să citească; mai mult ca sigur că, în fața numelui "Brummell", s-ar opinti, s-ar scărpina discret, cu degete bine manucurate, în scalpul trecut prin ședințe intensive de hair-styling, și ar îndrăzni sacrilegiul suprem - ar întreba, ignari, "Brummell who?!"...

Faptul că aceasta e o carte scrisă de o femeie - "femeie de litere", dar totuși femeie, verde la spirit și cu părul (lung și negru) pădure - ar trebui să o recomande cu o curiozitate suplimentară cititoarelor Elle: iată, așadar, o foarte respectată intelectuală timișoreană, mamă respectabilă, profesor de literatură comparată la Universitate și deja autoare a mai multor cărți, care se încumetă să investigheze, cu academică aplicație și senină seriozitate, ceea ce poate părea unora o bagatelă, un "moft": anume, sensibilitatea unor bărbați de o "sensibilitate aparte" (= eufemism pentru "o sexualitate necanonică") care au rămas în istorie nu printr-o operă, ci prin Opera care a fost însăși viața lor! (După știința mea, doar Susan Sontag s-a mai înhămat, la-nceputul anilor '60, la o astfel de "necanonică" - din punct de vedere universitar - întreprindere, scriind eseul despre "Camp"...)

O vajnică "amazoană textuală", Adriana Babeți surprinde & cuprinde tot ce s-a scris vreodată despre "Viață elegantă" & "Dandysm" (Balzac, Baudelaire, Wilde, Proust...), revine oricînd la dragul ei Roland Barthes, îl mai înșală cu unul-altul (tot nume mari!), dar reușește - pe tot cuprinsul celor 413 pagini dense - să fie mereu delicios de exactă, entuziasmant de empatică și doctă la un mod delectabil. Alcibiade, Byron, deja-amintitul George Brummell, Aubrey Beardsley, Robert de Montesquiou și ai noștri Mișu Văcărescu-Claymoor, Macedonski și Mateiu Caragiale, pînă la Truman Capote, Andy Warhol, David Bowie și Serge Gainsbourg - toți cei care au cochetat, o-ntreagă viață sau doar pe un segment al ei, cu dandysmul, sînt în aceste "pagini aurii" (cu nuanțe liliacee), deci există!

Adriana Babeți a făcut mai mult decît un studiu & o antologie; a resuscitat o atitudine, a încapsulat "l'air du temps"... Cartea ei miroase frumos a lavandă, mosc & iasmin și, dacă mă gîndesc bine, ar putea fi un accesoriu la fel de obligatoriu - în buna societate intelectuală - pe cît vor fi fost, pentru dandy-i, mănușile sau garoafa la butonieră. În orice caz, e o carte care, vorbind despre ceva atît de volatil precum norul sau brum(mell)a, va rămîne între esențele tari ale eseismului românesc.

(Articol apărut în revista Elle, 2004)