În fiecare zâmbet stă la pândă o rană gata să sângereze.
Sunt răni prin care se poate vedea capătul lumii.
Răni demult închise pe sub care freamătă furtuna.
Răni ca nişte şanţuri întunecate din care nu se ştie ce poate ieşi.
Răni prin cicatricile cărora dau să ţâşnească gemetele greşiţilor noştri.
Răni largi şi transparente ca nişte lacuri îngheţare pe fundul cărora zac scheletele mamuţilor.
Răni ca nişte scoici prin care răzbat urletele strămoşilor sfâşiaţi de fiare.
Din fiecare rană creşte o rană mai adâncă, din care încolţesc altele
Şi fiecare ţipăt poartă în pântec un ţipăt mai mare
Ca o matrioşkă borţoasă durerea e burduşită de-o suferinţă care închide în sinea ei alta.
Pielea fină e mai uşor de rănit.
Din fiecare mângâiere şi din fiecare atingere încântătoare urmează să curgă sânge.
Rănile nu sunt ce par a fi
Rănile pot hrăni, pot aduce pacea.
Rănile alungă iluziile şi duhurile rele.
Rănile trag la somn şi la odihnă.
Nu există frumuseţe care să nu îşi tragă sevele dintr-o rană.
Acolo unde nu sunt răni
Nu e nici sarea pământului.
Sexul femeii e o rană din care viaţa erupe ca o neîntreruptă fantasmă.