Am putut face, spune şi visa orice.
Mi s-a dat libertatea să răspund la întrebările grave de la cinci ani. Ba chiar am fost încurajată.
Am fost liberă să trag chiulul de la orice nu-mi stârnea fantezia.
La zece ani îmi spuneau: eşti liberă să o iei încotro vrei, să baţi orice drum
să priveşti de jos şi de sus, dinăuntru şi dinafară
Numai să dai telefon să ştim de tine
Când m-am pomenit în larg sub cerul cenuşiu
Nu mi-a cerut nimeni socoteală
Liberă am fost să opresc furtuna sau s-o chem, să fiu una cu ea
Să mă târăsc, să mă zbat, să fiu stană de piatră
Cei pe care i-am iubit mi-au dat libertatea să plec oricând
Sau m-au pus pe liber când le-a convenit
Când am căutat alinare mi s-a spus "eşti liberă să faci ce vrei"
Şi când răcnit "nu mai vreau" am fost lăsată liberă să răcnesc
Când nu am putut face cale întoarsă şi când n-am putut înainta
Când toate se dărâmau şi se prăvăleau cu zgomot peste libertatea mea
Tot n-am avut nici o frână. Nici o oprelişte.
Nimeni şi nimic nu mi-a stat în cale.
Am fost mereu liberă în casă şi în afara ei, nestingherită, doar eu şi prăpastia.
Blândeţea celor familiare mai estompa frigul.
Mă lăsam împinsă de melancolie în farfuria cui se nimerea
Eram cina unuia sau altuia.
Cuţitul m-a supravegheat complice încă din adolescenţă.
Preţul subzistenţei creşte.
Durerea împinge gunoiul dintr-o libertate în alta.
O pornire hapsână mă tot trezeşte din somn în toiul nopţii
Eşti liberă să crezi ce vrei
Să nu crezi nimic
Să te laşi în paragină
Să o arzi veşnic tânără ca o păpuşă de ceară
Să te apleci puţin mai tare peste parapet
Eşti liberă să rabzi şi să nu mai poţi răbda
Au fost doar câteva momente binecuvântate în care am fost posedată, captivă în dorinţa unui sălbatic.
Privirea cu care mă ţintuia mă avea în puterea ei.
Şi am trăit. N-am avut de ales.
În rest am avut la libertate de mi-a stat în gât.