Când te duci ţintă către o poveste scrisă de alţii, posibil să fie şi povestea ta. Sau putea fi. A ta. Nemanifestarea ramificaţiilor potenţiale nu exclude imaginarul. La fel cum variabilele nu exclud redarea unui singur rezultat: unic, determinist până-n pânzele albe, strigând ca Munch. Nimic nu putea fi altfel decât este.
Mi se dă deci să descopăr această carte de memorii a Marinei Abramović, unul dintre cei mai incredibili artişti de performance din toate timpurile. Sau cum îşi spune însăşi artista, «bunica artei performance».
Şi n-am dat de carte printr-un miracol, ci la recomandarea online a unui om care încă mişcă cu speranţă într-un spaţiu cultural ciuntit de provincialism. Şi numai Shiva ştie că atunci când te zbaţi cu dragonii, e foarte posibil să fi făcut afiş. Ceea ce nu a fost cazul Ralucăi de la Două Bufniţe care, deşi nu a luat marele premiu pus în joc de o fundaţie la care nu-i mai facem atâta reclamă, a ştiut să recomande o carte, luptând cu armele proprii: o librărie. Şi iată cum dintr-o carte pe un raft se poate face lumină. Încălcând toate graniţele, o carte care m-a marcat. Pe mine şi pe alţii, blocaţi într-un teritoriu româno-sârbo-balcanic cu care nu ne mândrim dar îl numim acasă. Inutil să adaug impactul emoţional pe care îl poate avea rememorarea unei poveşti de copilărie balcanică, chiar dacă dintr-un alt timp sau spaţiu, prin câteva detalii asemănătoare contextual.
Artistul este prezent. Atât. Să înţelegi cum a ajuns un om să conceapă o instalaţie artistică compusă doar din sine, un scaun şi o masă, în faţa, rând pe rând, a sute şi sute de oameni. N-am fost niciodată curioasă de New York, dar după cartea asta vreau să văd MoMA (Museum of Modern Art), şi numai să-mi închipui pe viu, în acel spaţiu, cum putea fi să ajungi într-o asemenea stare de prezenţă şi de disponibilitate energetică pentru nişte necunoscuţi care, mulţi dintre ei, erau nişte curioşi excentrici. Ce-i face pe oameni atât de curioşi este câteodată o simplitate dusă la extrem: a fi acolo şi atunci, într-un prezent continuu, indisolubil şi nefragmentat. O capodoperă grandioasă, greu de repetat în efemeritatea sa, cadrată într-un singur spaţiu temporal şi fizic: trei luni de stat pe un scaun fără mânere, în faţa unei mese şi a altui scaun pe care se vor aşeza rând pe rând, unul câte unul, oameni ca tine, privindu-te în ochi, încercând să înţeleagă de ce se află acolo, de ce se află pe planeta asta, în acel spaţiu, la acea oră.
Iată minimalismul suprem de interacţiune a omului cu omul, a omului cu timpul, a omului cu spaţiul, a omului cu suferinţa, într-o transcendenţă empatică. Toţi în aceeaşi oală, legaţi printr-un fir invizibil de forţa vitală. Despre asta trebuie să fi fost vorba în ideea de încălcare a tuturor graniţelor: despre depăşirea oricăror frici de a îndrăzni să fii.
Asocierile personale erau inevitabile. Eram încă în liceu în timpul bombardării Belgradului, oraşul natal al Marinei, şi ţin minte acele tricouri inscripţionate la singurul printer disponibil: Shoot me I'm Serbian too. Erau nişte vremuri politice de care puţin ne păsa nouă, într-un oraş semi-liber, trecut printr-o grămadă de furci care de care mai caudine. Despărţiţi printr-o graniţă imaginară, într-un oraş mic dar ferit atunci de conflicte, culcat pe laurii unei revoluţii monstruoase. Memoriile Marinei, deşi axate aproape exclusiv pe munca sa titanică de performer de cursă lungă, m-au dus în acea memorie, în acel timp al tricourilor cu ţintă din care pricepeam prea puţin.
Iar acum, în acest acum pandemic, istoria pare să cadă pradă unei memorii colective care începe să se teamă de posibilitatea unui viitor faţă în faţă. The Artist is present. Dar cu mască. Graniţele dintre noi, dintre sine cu sine, dintre mine şi tine, adâncite tot mai mult în frica de a fi sau a nu fi.
Încălcând toate graniţele prin prezenţă. Iată ce pricep din această poveste care este de acum şi a mea.
Şi da, Deconstructing Eros era şi despre asta: un performance în real time.
Atât despre astăzi. Artistul este prezent. Şi va fi, atâta timp cât va exista timp.
Citeşte un fragment din această carte aici.