[casa de-a casa] [39] - infraroşu.06.la casa mea

Pentru o vreme, în studenţie, am trăit în Franţa. Doi ani petrecuţi într-o continuă tranziţie între oraşe, din cartier în cartier, experimentând tot felul de situaţii de locuire: în cămin, în chirie într-un apartament fancy în centrul unui orăşel burghez, într-o cameră amenajată într-un subsol fără lumină naturală, în case din piatră neîncălzite cu anii, în mansarde închiriate prin reţeaua comunitară "Accorderie" - sistem economic alternativ, în care moneda de schimb este timpul: pentru fiecare activitate alocată comunităţii primeşti în cont un număr de ore pe care le poţi cheltui accesând serviciile oferite de ceilalţi membri ai reţelei - sau pe la prieteni, pe câte-o saltea improvizată. Îmi calculam eficient bagajele - astfel încât mutatul cu trenul să nu devină prea dificil - şi învăţasem să trăiesc cu strictul necesar. Şi, totuşi, tocmai atunci am început să strâng tot felul de lucruri "pentru când voi fi la casa mea". Obiecte cu adevărat inutile într-un context de provizorat locativ, cărora însă le proiectam sensul într-un viitor difuz, mai apropiat sau mai îndepărtat.

Obiecte care îmi atrăgeau atenţia prin mall-uri, vechituri de la brocante, lucruri primite în dar sau, pur şi simplu, cerute de la obraz prietenilor înainte de a părăsi Franţa: pot să păstrez eu asta? S-au strâns: un print - imitaţie de tablou într-o cromatică absolut fabuloasă - ilustrând un prăjitor de pâine, un semn de uşă optzecist "entrée interdite", o piesă dintr-un serviciu pentru racletă - transformată în scrumieră, un tablou ieftin cu o scenă din Parisul secolului al XIX-lea, o cutiuţă metalică imitaţie "vintage" la limita kitsch-ului, o ramă din lemn fără suport, o râşniţă veche de cafea, ustensile de bucătărie hip semnate de branduri de fiţă, o valizuţă din lemn, o cutie pentru bijuterii, afişe, un castron din plastic dat la schimb pentru un alt castron din plastic. Ba chiar obiecte despre care habar nu aveam ce sunt, dar cărora le imaginam scopuri precise. Şi lista poate continua. Mărunţişuri: fiecare obiect mă lega de o amintire - trăită sau proiectată.

Le-am cărat după mine sau le-am depozitat prin prieteni, pentru ca, atunci când m-am hotărât să revin în ţară, să le trimit prin poşta Atlassib - aceleaşi serviciu de curierat care îmi adusese constant brânza de burduf, checul la metru şi murăturile de la mama. Le-am despachetat şi le-am pus la păstrare în comoda din camera mea, într-un gest de o absurditate totală: nu le-am dat în folosinţă şi am refuzat să le găsesc loc prin casă; locuiam cu ai mei şi locul lor nu era acolo. După o vreme, m-am hotărât să mă mut, în sfârşit, la casa mea: de câţiva ani buni locuiesc în chirie, în spaţii în care simt că mă pot investi, pentru că le locuiesc pe termen lung. Cam jumătate dintre obiectele adunate şi-au găsit locul în noile spaţii, uneori potrivindu-se surprinzător de bine în bucătărie sau în sufragerie; de restul mă împiedic zilnic prin casă; ori zac şi acum în camera din adolescenţă.

Continuu să strâng lucruri pentru acel acasă din viitor, pentru vremea când îmi voi permite să achiziţionez propria locuinţă şi să fiu, de-a dreptul, la locul meu. Nu s-au schimbat multe, poate doar seriozitatea lucrurilor pe care le strâng astăzi, considerându-le mai degrabă investiţii într-un spaţiu pe care încă nu îl ştiu: o saltea ortopedică, un robot de bucătărie, un covor ţărănesc, o multifuncţională şi tot aşa. Nu îmi dau seama dacă ţine de buget sau de maturizare. Sau de faptul că am început să mă iau prea în serios.

Mă întreb dacă şi atunci când voi fi cu adevărat la casa mea voi continua să strâng obiecte pentru o locuinţă imaginată. Oare acest acasă din viitor se încheie vreodată?


***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.