În Kapilavastu se naşte un prinţ însemnat la trup. Semnele promit că băiatul va deveni suveran al lumii. Tatăl lui îl izolează în casă, ferit de rele şi înconjurat de plăceri. Casa înseamnă, în fapt, cîteva palate. Prinţul se căsătoreşte, are un copil, dar într-o zi evadează din palat şi întîlneşte bătrîneţea, boala, moartea. În cele din urmă vede un ascet care şi-a părăsit locul în societate şi caută eliberarea. Noaptea, pe ascuns, în timp ce ai săi dormeau, prinţul pleacă definitiv pentru a deveni Buddha, treaz. Îşi trimite acasă calul, îşi taie părul lung, se îmbracă simplu şi după ucenicii la mai mulţi maeştri, refuzate pe rînd fiindcă le înţelege insuficienţa, va deveni meditînd sub un smochin, cel treaz, atotcunoscătorul, Buddha, Sakyamuni.
Sînt în această biografie mult simplificată locuri de atingere cu basmul Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte, însă diferenţele sînt ireductibile. Tinereţea fără bătrîneţe poate fi pierdută, cum se şi întîmplă. Nu eliberarea prin cunoaştere îi animă pe protagoniştii basmului fantastic. Ei sfîrşesc în orizontul domestic. Acasă. Părăsirea casei e obligatorie dar temporară. Rarisim se întîmplă izolarea veşnică a eroului (Drăgan Cenuşă), dar şi atunci lipseşte cunoaşterea. Libertatea.
***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.