11.07.2020
Există case agresive. Te muşcă, e zgîrie, te lovesc, îţi pun piedică fiindcă nu te plac. Altele, chiar mici, te rătăcesc ca un labirint. Pleci dintr-o cameră, iar distanţa aparent minimă cunoscută pînă în bucătărie de pildă, creşte imens, drumul se ramifică, nu mai recunoşti nimic din locul familiar. Te cuprinde spaima la gîndul că nu vei mai putea ieşi vreodată dintre pereţii duşmani care se strîmbă la tine şi chicotesc.

Într-o casă se poate întîmpla orice: să se deschidă hăul fără margini, să curgă cascade, să crească păduri nepătrunse, să locuiască stoluri de păsări şi turme de elefanţi care nu plătesc chirie, să te prade hoţii şi să-ţi fure nevasta, oala cu ciorbă şi manuscrisele.

De aceea, într-o casă trebuie să stea înaintea ta trei generaţii care să moară senin de moarte bună sau măcar un ofiţer de poliţie politică.


text: Şerban Anghelescu | ilustraţie: Ruxandra Grigorescu

***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.

0 comentarii

Publicitate

Sus