În primul rând, Doctorul. Un stomatolog pripăşit din Bucureşti, care a jucat Monopoly cu casele de pe-aici. Are vreo trei. Dichisite, se vede asta după garduri şi zugrăveală. Printre laţii vopsiţi cu atenţie am întrezărit un cort mare, unde poţi sta vara la şpriţuri. Şi gazonul tuns cazon, medicinal.
I-am văzut ochii ajutaţi de ochelari, atunci când m-am nimerit în spatele lui la coada de la tejghea. Restul feţei îi era acoperit de masca antivirală. Mască aveam şi eu, ca o botniţă albă, prin urmare şi o moacă antivirilă. Iar Doctorul ăsta a cumpărat o grămadă de rahat. N-am mai pomenit aşa ceva, probabil că era pentru cozonacii de Paşti. Am luat şi eu ce-a mai rămas. De poftă.
Ar mai fi şi Marin, un tip taciturn ce ţine un butic cu strictul necesar. În plus, vinde butelii: o dai pe-a ta, şi el îţi dă una la schimb care arată ruginită ca dracul. Afacerea te costă 55 de lei, iar flacăra te ţine numai două săptămâni. Dacă umpli cu gaz uscat, la staţia de benzină, îţi poţi prăji la aragaz chiar şi răbdările pentru vremuri mai bune. De câte ori pe zi ai chef. Butelia pare fără sfârşit, iar preţul ei este fix 65 de lei.
text: Călin Torsan | foto: Petra Torsan
***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.