[casa de-a casa] [62] - etno-rătăciri.09.de vînzare

Avea un loc de casă. Acum trebuia să construiască şi simţea fiori reci în măduva spinării la gîndul nenumăratelor precauţii rituale necesare pentru ridicarea casei. Se cerea întîi să-ţi aduni rudele, şi erau o grămadă, să le dai de mîncare şi băutură pe săturate, să te asiguri că nu-ţi poartă nimeni pică. Trebuia să-ţi plăteşti datoriile, să dai de pomană morţilor din neam. Sigur, se mai cerea şi o jertfă, să nu cadă casa pe tine cînd ţi-o fi lumea mai dragă. Unii spuneau porc, alţii pisică, unii spuneau animal sălbatic, alţii bani vechi de argint, o umbră de om şi alte parascovenii.

Înainte să începi lucrul trebuia să posteşti îndelung, să nu cunoşti muierea, să nu-ţi baţi copiii. Cu sufletul curat porneai la muncă, doar dacă nu visai înainte semne rele şi nu călcai în loc slab. Erau atîtea de făcut fără greşeală, încît sărmanul om şi-a vîndut pe nimica locul de casă şi a plecat în Anglia, eliberat de insuportabila povară a tradiţiei.

***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.