Citisem multe cărţi despre nebunii pentru Hristos şi tare îmi doream să cunosc unul. Dumnezeu mi l-a scos în cale pe Gherontie, cu ocazia unui pelerinaj în Ucraina. Mai târziu aveam să pornim pe un alt drum al sfinţilor, în Grecia - Corfu, Eghina, Evvia... Am petrecut zeci de ore lângă el, o bună ocazie să îl cunosc îndeaproape. Un nebun pentru Hristos mimează, de fapt, nebunia pentru ca ceilalţi să îl judece, beştelească, ba chiar prigonească. El crede că pentru toate aceste neajunsuri, Dumnezeu îl va răsplăti cu vârf şi îndesat.
Oriunde ajungea, Gherontie răspândea bucuria şi buna dispoziţie. Nu l-am văzut niciodată trist, gânditor da. Şi, bineînţeles, făcea trăsnăi şi lucruri greu de priceput. În pelerinaje, când trebuia să pleci din mănăstirea proaspăt vizitată, Gherontie întârzia fiindcă avea ceva mai important de făcut: trebuia să aranjeze pietrele de pe drum. Te vedea îngândurat? Te întreba: ce stai pe gânduri ca baba între scânduri? În autocar cânta pricesne şi: Moarte sfântă unde eşti, tot mereu mă ocoleşti! Fiecare act trebuia închinat lui Dumnezeu. Beam bere? Trebuia să bem de 3 ori, înghiţituri una după alta, în numele Sfintei Treimi.
Ajunşi în insula Corfu, la liturghie, în catedrala Sfântului Spiridon, Gherontie mi-a spus să ne aşezăm pe scaune şi să ne încrucişăm picioarele. Am făcut ascultare: grecii şi românii ascultau serioşi liturghia, iar noi stam precum copiii sau nebunii cu picioarele împleticite. De multe ori, vorbele şi gesturile lui vizau o patimă, un nărav ascuns al omului. Când făcea milostenie, Gherontie nu era mic la suflet şi strâns la pungă: îi dădea necăjitului tot ce avea în buzunar - sute de euro, milioane de lei.
Cât de mult l-au îndrăgit oamenii reiese şi din acest mărunt detaliu: mormântul său de la Tismana e mereu plin de lumini ce ard, de flori dar şi de... bomboane.
text: Ciprian Voicilă | foto: arhiva personală
***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.