Apartamentul avea două camere şi un hol larg unde mai era instalată o canapea, aceeaşi împărţire locativă ca la scara 4, abia părăsită, dar pe care aveam să o tot revizităm. Apartamentul unde locuise Mihai era mobilat sumar, deloc atrăgător, pe cînd la C. şi D. atrăgătoare erau biblioteca şi întîlnirile dese cu prietenii. Cu Bogdan corespondam pe e-mail, ştiam unul de altul. Cu cîteva luni înainte îmi scrisese "zi ma, ai vrea să locuim insieme cind ma intorc?". Urma să vină de la Perugia pe la jumătatea lui martie.
În noul apartament era loc suficient, aşa că la sosire i-am zis hai încoace, că ne-om descurca noi. Ca să pot simţi cu adevărat că schimbînd locul, am schimbat şi norocul, am hotărît să încep cu o văruială. Eram mînat de un elan gospodăresc şi pentru a rupe şirul interminabil de mutări. În vreme ce F. a revenit repede la fraţii C. şi D. după instalarea lui Bogdan, eu albeam pereţii cocoţat pe un scaun de bucătărie repetîndu-mi în gînd că aici nu voi avea aceeaşi soartă ca în garsoniera din blocul fantomatic de la Armenească, unde pornisem cu aceeaşi poftă de lucru, care se risipise după o săptămînă. Cum veneam de la serviciu mă instalam la trafalet şi dă-i! Pe Bogdan era mai complicat să-l arunc în lupta cu pereţii. Abia sosise, îşi căuta un job şi nici nu părea să se priceapă la operaţiuni "muncitoreşti".
Era bine că umpleam golurile apartamentului cu discuţii. Văruitul nu mergea atît repede după cum îmi făcusem planul. Başca apariţia la Prima Tv a unui show nou, Big Brother, cu Soso şi Ernest, singurele figuri pe care mi le mai amintesc din cei 12 fete şi băieţi care trebuiau să reziste provocării de a trăi împreună mai bine o sută de zile într-un spaţiu închis şi, după toate aparenţele, curăţel, pe care îi comentam ca mulţi alţii în jurul nostru. Să trăieşti într-o ficţiune pusă la dispoziţia unei ţări întregi şi să şi primeşti bani, asta era o culme a locuirii. Începeam să-mi privesc şirul de mutări ca pe acest show de televiziune aflat la dispoziţia unei minţi superioare care-mi depăşea înţelegerea.
Am întrerupt văruitul pentru o săptămînă, cînd am mers la muntele Athos, invitat de cîţiva prieteni, apoi am revenit de la negrul sutanelor călugăreşti la albul imaculat al pereţilor. În călătoria prin peninsula grecească ţinusem un jurnal, notasem meniul fiecărei mese de la mănăstirile pe unde ne preumblasem şi fel de fel de observaţii. Se întîmplase să ajungem acolo în Săptămîna Luminată, cînd călugării athoniţi au permisiunea de a merge din mănăstire în mănăstire, un soi de pelerinaj intern. Una din notaţii atingea problema cazării: «Marian de la Stavropoleos povesteşte pe vapor, în drum spre Ouranopoli, că atunci cînd au fost cazaţi la Marea Lavră au primit o cameră proastă (el a spus cea mai proastă, dar am încercat să obiectivez). La un moment dat observă pe un perete scris cu pixul următorul anunţ: "Cameră pentru români", apoi îl întreabă pe Laurenţiu ce e cu gluma asta, de ce a scris. Răspunsul a fost: "Nu eu am scris. N-ai scris tu? Nu e scrisul tău?" Mesajul era al altor români care fuseseră cazaţi acolo.» Şi pe-acolo se ţineau unii de şicane ca în show-ul de televiziune.
În cele din urmă, la întoarcere, am terminat cu văruitul sufrageriei, arăta bine, numai că hazardul sau un Big Brother necunoscut nu era de acord cu mersul lucrurilor. Prietena lui C. venise cu propunerea de a face schimb de locuinţe. Ea ar fi venit aproape de iubitul ei, la doar două scări de bloc, unde s-ar fi mutat împreună cu sora lui S., un prieten şi fost coleg de liceu al lui C., iar eu şi Bogdan am fi mers în garsoniera ei din Valea Oltului, într-un bloc vecin cu câmpurile din vestul Bucureştiului. Cum C. mă scosese din iarnă primindu-mă atunci cînd aveam mai mare nevoie, iar chiria garsonierei ar fi fost ceva mai mică, am zis da. Mutările nu aveau sfîrşit. Oh, Brother, Big Brother, brother where art thou?
text şi ilustraţie: Cosmin Manolache
***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.