Respiră prin tine. Aerul trece dintr-un piept în altul ca o pală de vânt
Leagă foşnetul crengilor de clipirile genelor, buzele de gustul depărtării.
Te atinge cu o foame de leu. Apasă jugulara cu patos, fioros şi blând.
Aerul trece dintr-un plămân în altul cum trec prin ziduri zvonurile înserării.
Vrei să ştie cât de mult contează atingerea lui. Te vrei devorată lent şi îndârjit.
Într-un ritual nocturn. Te încântă puterea pe care o are asupra ta.
Îţi mânuieşte plăcerea când ca pe un obiect de cult când ca pe un cuţit.
Îşi spală întotdeauna mâinile, fruntea şi ochii înainte de a te ataca.
Îţi dedică toate melancoliile şi toate lumile intangibile.
Îi iubeşti şi tandreţea şi cruzimea. Te simţi cum nu se poate mai femeie.
Braţele lui ţâşnesc din adâncul dorinţei ca nişte tentacule invincibile
Şi în încleştarea lor se întâmplă, irevocabil, întreaga ta odisee.
Şi vine o zi când se trezeşte amnezic. Eşti o oarecare, o necunoscută.
Îţi mătură cu privirea trupul incandescent, lovit de convulsii.
Vede prin el sau vede altul, care nu mai e al nimănui, o redută
Şi el tot nimeni e. Un străin. Erai cea mai frumoasă. Ei şi?
Nu te mai vede. Eşti doar o vietate fragilă, din aceea de închis în turn
O nebună care i-a dedicat tânjeala şi răsăriturile din copilărie.
Vrea doar să te posede, să îţi sugă suflarea într-un ritual nocturn.
Aceleaşi mâini te sugrumă, el nu mai e acelaşi. Puţin îi pasă cine e.
Să îţi ucidă dorinţa e o voluptate mai mare. Să te aibă năucită, zdruncinată.
E mai intensă pofta de-a te atinge ca pe-a străină, ca un străin de temut.
Aerul trece din plămân în plămân ca un lup flămând printr-o pădure îngheţată.
Gura care te sufocă e a unui soldat pierdut pe-un front numai de el ştiut.
Ceea ce a atins cu patimă sau candoare atinge cu nepăsare de însingurat.
Spui nu şi crede că glumeşti, că e tot jocul pe care îl jucaţi cândva
E singur cu trupul tău răvăşit. Singur cu voinţa lui de învingător damnat.
Strigi NU cu toată puterea, dar el continuă să îşi ascută armele în carnea ta
Te devoră lent, aşa cum ai spus că visezi. Asta a vrut de la început.
Să te poată avea ca străin. Ştie exact cum să o facă, ce te doare mai tare.
Ştie exact unde să apese ca să simtă zbaterea. Şi dacă tăceai ar fi ştiut.
Să te refuze şi să te posede în acelaşi timp e o ispită copleşitoare.
Ai vrut să fie totul cu sânge cald. A vrut să fie totul cu sânge rece.
I-ai spus că vrei te facă să plângi. "Nu ştii ce vorbeşti, a râs, nu ştii".
Să fii pradă de război pe fronturile lui îndepărtate, să te sacrifice
Foamei lui neîmblânzite. Ai vrut să-l cunoşti până la capăt, iată, afli.
Ţi-a spus că vânează de când era copil, când alţii se uitau la desene animate.
Ţi-a spus că nici un vânător nu se gândeşte la ce simte prada în pragul morţii.
N-ai înţeles nimic. Te-ai dus însângerată în calea lui la ceasuri blestemate.
N-ai înţeles nimic din cărţi despre Troia şi despre cum îi sunt bărbaţii.