Îi spui mi-e dor de tine
unui vechi camarad căruia abia îi mai ţii minte numele
fără să simţi nimic
nu contează
cui îi pasă
e doar o formalitate
nici el nu simte nimic
Îi spui că e frumoasă
unei femei care te lasă rece
nu e nimic grav
chiar crezi că ai făcut o faptă bună
Îi spui că eşti fericit celui pe care îl bănuieşti că ar fi
îi spui că eşti distrus sărmanului
te consolezi cu gândul că o faci din simpatie
Pentru fiecare triş ai o acoperire nobilă
fiecare minciună are o greutate în aur
fiecărei fabulaţii îi închini o mantră
nu e nimic grav
Simple formalităţi
care fac viaţa să meargă strună
nu simţi nu crezi nu te afectează
habar n-ai cât de în serios te iau cei care se bucură de spusele tale
unii văd în tine
un ins de încredere
un apropiat
Înveţi cum poate fi strunit fiecare
Satisfăcut
Chinuit
Făcătură ce eşti
***
Toţi o făceau în jur, cu haz, cu nonşalanţă,
cu farmec, discret sau obraznic
fabulau copios
despre orice
spuneau ce trebuie ca să le iasă ploile
Eu nu
Nu am minţit până atunci niciodată.
Era o zi de primăvară, cu liliac înflorit
Trupul îşi strângea tainele răsfirate prin pustie
În linişte
Mâinile, zâmbetul, cutele de pe frunte erau aceleaşi
Dar nu erau ale mele
Spuneam da, bine, sigur, îmi pasă, aş vrea, cred
Tălpile scoteau acelaşi sunet în mers
Şi fiecare pas era minciună
Mi-a zis
Mi-e totuna dacă îmi eşti devotată sau te duci cu tot târgul
Puţin îmi pasă de dăruirea ta
şi de ce ţi se mai năzare.
Plăcerea e mai mare când nu mă doreşti
când te am cu de-a sila.
Abia atunci simt că eşti a mea.
Toate erau la locul lor
Într-o paşnică nepăsare
Nu s-a clintit nici un zid
Nici o fereastră nu s-a făcut ţăndări
Nici un copac n-a căzut la pământ trăsnit de fulger
Nici măcar nu s-au adunat norii
Gesturile despicau aerul cu aceeaşi candoare
I-am spus vorbe dulci
Cu o voce care semăna leit cu a mea
Nu era nimic real
Doar gustul luminii irosite