30.07.2020
Celălalt pantof

Copilul Mic e cel mai încăpăţânat copil mic din lume. Îi plac la nebunie nişte pantofi mici în magazin. Încerc să îi explic de ce nu are rost să îi probeze: pentru că sunt mici. Nu are rost. Ba are rost. Face scandal. Se uită oamenii la noi. Ca să scap, îi dau un pantof. Satisfăcută că un urlet i-a adus deja victoria, se aşază şi probează pantoful. E mic, cum spuneam.
- Ei vezi, ce ţi-am spus? Nu am zis eu că sunt mici de tine? Că nu are rost să mai încerci?, savurez eu momentul meu de izbândă asupra iluzionării, gesticulând cu perechea pantofului.

Netulburată, picior peste picior şi convinsă că viaţa e un şir neîntrerupt de reuşite, îmi zice:
- Mami, dă-mi-l şi pe cepelant. O să vezi că ăla îmi vine.

(2018)


Dezvoltator personal la domiciliu

- Mami, tu mă iubeşti pe mine?
- Evident, până la cer şi înapoi!
- Bine. Dar pe Y o iubeşti?
- Desigur! Şi pe ea tot până la cer şi înapoi.
- Bine. Dar pe tati îl iubeşti?
- Şi pe el, tot aşa.
- Şi pe părinţii tăi îi iubeşti?
- Da, exact la fel.
- Dar pe tine te iubeşti, mami?
...
- Nu prea. Nu cred că mă iubesc prea mult.
- Aşa ar trebui, mami. Eu pe mine, uite, mă iubesc.

Şi Copilul Mic, cu mâinile ei de 3 ani şi opt luni, şi-a mângâiat inima prin tricou.

(2019)

0 comentarii

Publicitate

Sus