S-a dus cu vîntul, pe aripile vîntului...
Există artişti şi există intelectuali. A(h)rareori se confundă. Radu Jude se situează în această a-categorie intersecţională (ah, vai!) la noi practic vidă. Deci e absolut singular, taberelor, talibanilor.
Cu viruşii la fel şi cu sclavii de ieri, revoltaţii de azi: nu au venit ei peste noi, noi ne-am dus peste ei - şi i-am mai şi luat acasă, să poată să ne "lucreze" dinăuntru, mai bine...
Evenimentele sînt ca ţînţarii: cînd începi să te scarpini şi să-ţi dai palme, e deja prea tîrziu. Îţi va (vei) da sigur sîngele, şi noaptea e ratată.
Stăpîni noi pe locul stăpînilor vechi. Nimic aiurea. Nimic străin. Căci însăşi Calea Victoriei cum altfel decît ca calea puterilor se va fi născut? Drumul de la palat la palat, de la curte la moşie. La Londra nu aţi simţit niciodată că eşti pe domeniul "lor"?
Identităţile se recunosc, nu se impun. Cunoaşterea şi cercetarea nu pot fi cenzurate. Da, urbanizării României, nu orbanizării, (îm)putinizării, erdoganizării, trumpizării, bolsonarizării, polonizării culturii şi vieţii. Oricum, cine propune aşa ceva înaintează cu fundul înainte. Deci poate că cei care propun şi susţin aşa ceva, neputîndu-se abţine şi simţindu-se prosteşte vinovaţi, vor să se "auto"-pedepsească cu mîna celorlalţi, alături de ceilalţi, să putem urla în cor de plăcere! Eu nu.
Patriotism superficial, de piele şi de culoare a pielii.
"Scurgerea productivă a vieţii" (Toni Negri).
Într-adevăr, cum să ţipi video în telefon cu mască, cum să te mai recunoască? Deranjează oricum, ca în mai toate, nu trebuia să aşteptăm virusul ca să învăţăm să ne spălăm pe mîini, pe gură (ca să nu pută, de pildă), să nu dăm buzna unii în alţii, iar dacă nu, să purtăm mască de protecţie, nu de ascundere. Virusul e civilizaţie, de-aia îl şi negăm.
Fuck You All: pe voi, care nu vă pricepeţi să impuneţi aşa cum aţi fost aleşi, adică în mod democratic, dar şi pe voi, colegi de cetate, care alegeţi fără să alegeţi şi vă relaxaţi fără să vă fi încordat vreodată!
Întrebare foarte, foarte grea: în ce măsură poate "rasialismul" contemporan să rezolve cu adevărat rasismul banal-tradiţional-structural? Dacă s-ar putea şi altfel probabil că s-ar arăta.
Aşa, în general, de ce este nevoie de statui: ca să avem ce să ignorăm regal şi, la o adică, să dărîmăm/apărăm federal?
După viteză şi după daune
nu este Crah este Crash
Şi noi vrem să ne întoarcem să
trăim într-o ruină
într-o epavă de epocă
sperînd să putem repeta la
nesfîrşit
accidentul*
Nu
?
______________
* drifturile
emoţia
Mă bucur că la Paris a (re)cîştigat Anne Hidalgo şi că în felul acesta maşinile vor fi - sper! - tot mai în minoritate în acest minunat oraş-lume.
Om = Pieton, individ matur, pe picioarele lui. Restul se dau cu cercul şi descoperă zilnic cu aceeaşi bucurie nătîngă a primelor ceasuri ale umanităţii roata şi focul (combinate fosil).
Cum i s-a sculat Sfîntului să inventeze originalul păcat originar. Re-povestire de către un talentat "povestaş". Căci la ce bun să încercăm să povestim bietele noastre istorioare şi să le spunem "romane" cînd există atîtea mari poveşti care ne-au creat, al căror produs cultural-natural sîntem - un fel de infra- sau meta-Biblii -, dar care trebuie, ce-i drept, cunoscute din pura pasiune a cititului, pe care cei mai mulţi dintre noi le-o pretind doar celorlalţi, să ne citească pe noi care nu prea citim...
Liberilor, aţi greşit bătălia! Dar e mai greu să lupţi nefăcînd nimic decît făcînd ceva. Rezistenţa la igienă. Că ştim noi mai bine că puterea minte şi că vrea să ne "încipeze" şi că trebuie să ne manifestăm "nesupunerea civică" (aici, nesupunere sanitară): "Este păcat să nu respectăm nişte reguli minimale care înseamnă purtarea de mască, spălatul pe mîini şi distanţarea socială. În fond ce poate să strice? Ce poate să fie rău să păstrezi igiena, ce poate să fie rău să nu-i tuşeşti în faţă celui cu care vorbeşti, ce poate să fie rău să nu te înghesui la cozi interminabile? Este o mare greşeală să considerăm că virusul nu există".
Deci (de)test de personalitate să zicem naţională în negativ, "proiectiv": ne place să nu ne spălăm pe mîini (e o plăcere pozitivă, de-asta nu am formulat cum că nu ne place să ne spălăm; nu: ne place să nu), să ne tuşim (strănutăm, rîgîim, exala, puţim) unii altora în faţă şi în general să ne înghesuim, ca să putem fie să ne dovedim şmecheria trişînd şi luînd-o înainte, fie să ne martirizăm cît îndurăm noi de la putere în general, ce potrivnice sînt vremurile (toate) cu noi, dar cum le răzbim noi prin rezistenţă la tot. Bun antrenament, cauze fără miză, libertate degeaba.
Puroiul pururi
Pururi puroiul
Corupţie
Constituţie
Lege organică
Toată lumea respectă legea locului
în care s-a născut
Am scris mult şi frenetic, în general şi în vremea din urmă, aşa cum scriu eu, arborescent sau mai curînd vegetal, ca o buruiană parazită ce sînt, acum (temporar) nu mai scriu, zac şi mă bucur de vreme, încercînd să simt meteorologic şi istoria şi să reacţionez la ea ca atare (încălţîndu-mă, adăpostindu-mă, dezbrăcîndu-mă, cum o fi), încerc să înţeleg şi să învăţ ce-mi mărturisea recent, cînd tocmai împlinise 80 de ani, prietenul supravieţuitor al lui Michel Foucault, Daniel Defert: "Je vis. Lentement". Nu ştiu nici acum dacă trebuie pus punct, virgulă sau nimic. Sau cum s-ar traduce. În (ne)fapt.
Guvernanţi, adică oameni de stat, politicieni profesionişti indemnizaţi ca atare, care nu ştiu să dea legi şi să stabilească legal dispoziţii! Care provoacă viduri legislative periculoase din nepriceperea, adică de fapt din nonşalanţa lor procedural-democratică. Ar fi de acuzat judiciar şi de destituit pentru incompetenţă specifică, chiar dacă încearcă să se acopere dînd vina pe cei care le dau în vileag vina. Democraţia şi statul de drept înseamnă proceduralism şi legalism. Sau nu.
PSD-ul voia să schimbe Codurile prin OUG-uri. PNL-ul le încalcă (adică le neagă, le dispreţuiesc) practic, expunînd populaţia riscului de răspîndire a virusului.
În modul cel mai spectaculos cu putinţă, Guvernul a devenit principalul agent de "zădărnicire a combaterii răspîndirii" blabla. Anarhia la putere! De fapt, dispreţul faţă de proceduralismul democratic ca habitus politic.
Deci PSD-ul face acum gît şi spune corect, dar n-ar trebui să vorbească. E un partid compromis, a cărei relaţie cu adevărul e pur circumstanţială şi oportunistă. Chiar dacă au dreptate, nu e drept şi just ca tocmai ei să fie cei ce spun adevărul. Adevărul fără dreptate e mai rău decît ne-adevărul.
Pe scurt: nu avem Putere. Şi nu avem nicio putere pentru că nu avem Putere. Sau avem Puteri, dar fără Autoritate. Pentru că atunci cînd autoritatea înseamna Poliţie-Armată-Informaţii ne-publice, nu există de fapt nicio Autoritate. A zis bine Kojeve: autoritatea este aceea care nu are nevoie să se manifeste ca atare. O autoritate care face uz de autoritate este inexistentă. Autoritatea adevărată înseamnă respect fără exercitare.
Oricine ar veni la putere, la putere nu e nimeni. De-asta nici nu avem putere, ca naţiune, ca stat, înăuntru şi în afară. Pentru că Puterea politică şi chiar statalitatea, în România, sînt cvasi-ne-constituite, la limita de jos, pe pragul inexistenţei ca exerciţiu statal. Sîntem la pămînt cu statalitatea, în primul rînd, ca PEDAGOGIE PUBLICĂ implicită şi inerentă.
Bazin de recrutare foarte slab + criterii de recrutare şi cooptare pe măsură = Putere şi Statalitate incerte ca exerciţiu şi periculoase, extrem de riscante pentru societate. Doar Servicii Secrete (SS). Cînd totul aici a fost (în) Securitate, ce altceva decît un SS (Stat Securist) putem aştepta, adică guvernare secretă, ocultă, de hol şi de coridor, pe tunelurile informale dintre Cireşica, Cotroceni, Vile Lac, cu OUG-uri schiţate ne-constituţional pe note de plată neachitate (decît de contribuabili), şi cu Opoziţii spunînd adevărul doar cînd nu sînt la putere, dar tocmai pentru a putea (re)veni la putere ca să nu-l mai spună, ci să încerce să-l creeze "din vorbe". Dezastru instituţional, pe care cel social nu poate decît să-l urmeze şi să-l oglindească amplificîndu-l şi multiplicîndu-l. Eu, unul, mă simt nu numai pierdut, ci pur şi simplu că România a devenit o zonă de in-confort prin excelenţă.
De profesie vacanţi
Vacanţişti de carieră
Încep să-i înţeleg, Eminescu, Caragiale. Unul a crezut şi (s-)a muncit pînă i s-a rupt (nervul minţii), celălalt pînă a ajuns să fugă mîncînd pămîntul la bătrîneţe, preferînd să moară apatrid. Să mori de România! Abia prin asta sînt clasici. Cînd vor fi prezentaţi aşa la scoală, poate mai vorbim (şi despre altceva).
De mască ne doare la bască. Că dedesubt e direct gîtul pe care o purtăm popular.
Agree! Sau cum e să ai nostalgii totalitariste privitoare la siguranţă (asigurată de Securitate), dar să nu-ţi încalci libertatea de a muri şi de a ucide nici măcar cu o mască de cîrpă. Niciun respect pentru fracturile logice şi chiar disonanţele cognitive populare. Prea sînt populare!
Mască Slip
Dacă le ai la tine
Şi nu le porţi sub bbbbb
Mmmmm
ărbie
"Tropice triste", a spus, profetic, deja cineva - azi, întreaga Planetă. Tropicalul şi deşertul, paradisul şi pustiirea, omul-tehno-legumă fără plante. Şi Bucureştiul ucis, pustiit de clădiri moarte, zgîrcite, sedii şi secţii ale Poliţiei şi Armatei Capitalului: oraşul-parcare pa marginea Autostrăzii Luminii dematerializante: Profitul-Lumină, pre-prelevat şi revelat.
Azi ce mai ucidem?
co-vid legislativ
şi intelectual
VIDUL ÎMPĂRTĂŞIT
Încalte să ne distrăm.
Mărunţii campioni ai libertăţilor civice, ne-purtătorii de mască, revoltaţii, sînt aceiaşi sau echivalenţi cu găinarii care abuzează trotuarele, fie - tradiţional - cu maşini parcate de-a latul, fie - modern, la zi, curat, ecologic - cu biciclete şi alte trotinete hibride.
Hai cu libertatea, neamule! Hai liberare! Dar însă totuşi n-am auzit pe unul să se plîngă că-l jenează masca la muncă, ceva... Ce-i drept, cu mască e greu să bagi pe bot şi să tragi/dai afară pe nas...
Partea superioară a formularului
Popularul tablou rural HORA DE LA HORECA.
Partea superioară a formularului
Partea inferioară a formularului
VOMA VECHE sper că e o glumă veche, reînzălzită (replimbată prin gură), la fel ca obiectul la care se referă, an de an şi weekend de weekend. Nu?
Americanilor, californienilor la cap ce sînteţi! Foarte curînd va trebui să le mulţumim cu mare căldură celor mai liberi, mai chill dintre noi că vor obliga autorităţile să ne închidă la loc în case, ca nişte recidivişti ce sîntem cu toţii de răbdăm să trăim alături chiar de oricine, şi să ne ia şi faţa, nepurtînd mască! Mulţumim, mă! Mulţam cu anticipaţie, popor! Tot înainte, tot împreună!
Pînă nu vă înghesuiţi nu vă simţiţi, pînă nu vă răstiţi nu vă auziţi!
Încercînd zadarnic să lucrez cînd se lucrează la baie. Mîndru mi-s că în sfîrşit terorizez şi eu un pic vecinătatea! De unde nu se aude demolatorul nu e om.
Acum, dacă nu ai mască nu ai faţă. Ai doar facies, numai bun pentru facila recunoaştere facială.
Infecţi frumoşi. Românii vor să moară. Fără luptă.
Viitură de vii. Pînă mor. Şi ucid.
Godard către Belmondo, filmînd A bout de souffle: "« Tu vois ce bar, tu rentres dedans. » « J'y fais quoi ? », demande l'acteur. « Ce que tu veux », répond le réalisateur." Sau, pentru final: « Tu prends une balle dans le dos et puis tu cours. Et quand tu en as assez, tu tombes ! »
Ador chestia cu distanţarea şi masca: ce atîta fu(tu)ziune, ce atîta dis-cur-s. Trăiască covidu civilizator care la mare încercare ne pune!
DiscurSSST!
Legea literară a comunicării: scrie-mi, poate citesc, poate nu.
Pentru că tot îi plac trompetei de Trump zidurile, iată "Zidul de Mame", care ar trebui să(-i) fie sfîrşitul! Aduce aminte de Buenos Aires în timpul dictaturii şi imediat după. Practic, crezîndu-se în luptă mitologică cu, practic, neocomunismul, asemenea multor psihopaţi de extremă dreapta şi de pe la noi, Trump trimite, practic, armata împotriva propriei populaţii. Tien An Men e azi la Portland.
Nu avem spitale, sărăcitorilor? Unde sînt? Vă bagă boala noastră în criză, aleşilor? Vă răpunem cu moartea, cu infectarea, cu relaxarea noastră? Cu viaţa noastră şi cu moartea pre moarte călcînd? Numai despre asta e vorba. Dialectică pură. Scuzaţi-ne că vă stricăm vacanţa cu vacanţa noastră! Construiţi spitale, investiţi în sistemul de sănătate publică, şi nu mai oprimaţi, clar? Masca pe bot, pramatii! Crasă politică!
Mă lasă absolut rece chestia cu Hagia Sofia. Deci pică bine vara!
Noi ne putem infecta, dar voi sînteţi deja infecţi. Altfel n-aţi fi acolo, pe epidemia asta de SRI-contra-selecţie.
Partea superioară a formularului
Partea inferioară a formularului
Oameni politici, nu mai (numai) certaţi societatea, populaţia, poporul! Fiţi mai buni decît noi, oamenii de rînd, care vă dăm totul ca să ne daţi înapoi minim, fiţi exemplari, ascetici - elite, de! -, şi nici măcar atunci n-aţi avea dreptul. Fiţi creativi şi convingeţi-ne, seduceţi-ne, sau plecaţi în vacanţă, "vacantaţi" posturile pe care le parazitaţi! Fiţi ce pretindeţi că sînteţi, ce aveţi pretenţia să vă considerăm. Sau pa!
Nu ai geamuri
Ai vitralii
Pentru că afară e lumea
Şi faci parte din ea
Asud, trudesc la sănătatea publică. Împreună cu cîţiva. Măcar atît.
MassKing. Mascare de masă.
Libertatea de a purta mască (la vedere). În sfîrşit!
Apocalypse How?
Is it Future or is it Past?
MasKing or MasKilling?