Nu-mi place să repet destinaţiile de vacanţă, din mai multe motive. Cu toate astea,
m-am întors în Iordania după doi ani şi jumătate.
Marea Moartă, împărţită frăţeşte de Israel şi Iordania, e numărul unu în topul preferinţelor mele, aici nu trăiesc senzaţia de frică de apă/adâncuri şi nici pe cea de vietăţi marine. Nu există nicio şansă să te scufunzi, nici măcar
dacă-ţi propui asta. Salinitatea ajunge la 37%, adică este de 8 ori mai ridicată decât cea a oceanului, ceea ce atrage după sine lipsa oricărei forme de viaţă, excepţie făcând nişte bacterii încăpăţânate.
Dacă vii în Iordania fie şi doar pentru 2-3 zile, îţi recomand să închiriezi o maşină. În felul acesta, după ce
ţi-ai făcut damblaua şi ai stat la plajă,
te-ai acoperit cu nămolul binefăcător din cap
până-n picioare şi ai încercat toate poziţiile cu putinţă de stat pe apă, poţi să mergi în recunoaştere.
Aflându-mă la mai puţin de 30 km de locul în care a fost botezat Iisus Hristos,
El-Maghtas, chiar în zilele de Paşti,
într-acolo am pornit prima oară. Am ajuns la Jordan Baptism Site în mod organizat, cu un transport special, nu e permis accesul pe cont propriu. Să intru în biserica de la malul Iordanului, să calc pământul locuit odată de Ioan Botezătorul,
să-mi umezesc fruntea cu apă din Râul Sfânt şi să văd la o distanţă cât o trecere de pietoni Israelul, a fost de necuprins în cuvinte.
Cu starea asta de bine şi de linişte am mers mai departe, urmărind firul Mării Moarte până
i-am găsit capătul: o coadă lungă şi zgrunţuroasă de sare lăsată pe fostul fund al apei. Crustele groase şi ascuţite de sare care îmbracă pietrele de la mal,
m-au obligat să fac acrobaţii ca să ajung la limba de apă rămasă. Absolut minunat! Ne aflăm la 400 m sub nivelul mării: eu, el şi soarele turbat care descompune pământul. E atât de mult "aur alb" că nu mă pot abţine să nu iau ca suvenir câteva cristale pe care le şi ating repede cu limba, ca un miel poftind la drobul de sare.
Odată ce laşi Marea Sărată în urmă şi te îndrepţi spre capitala aflată la doar 60 km depărtare, liniştea, multitudinea de familii oprite pe marginea drumului pentru a face un picnic şi un grătar pe bordură, peisajul perturbat doar de zmeie plutitoare şi cămile se retrage pentru a face loc traficului halucinant, colinelor ticsite de case mult prea asemănătoare, bazarurilor colorate şi înmiresmate,
într-un cuvânt: contrastului, marelui oraş Amman.
Prima oprire am
făcut-o la Teatrul Roman. După ce am urcat şi coborât zecile de scări antice,
mi-am tras sufletul pe lateralele edificiului, în Muzeul Folclorului şi Muzeul Tradiţiilor Populare. Am continuat plimbarea în Amman cu o vizită la Citadelă, după care am ales cu greu, după normele mele de igienă, una dintre cafenelele - restaurant cocoţate la ultimul etaj al clădirilor cu bulină. Shisha nelipsită de la orice masă, ceaiul negru aburind, fisticul - împrietenit în boluri ceramice cu
caju-ul şi alte seminţe,
şi-au făcut imediat loc pe măsuţa noastră prăfuită cu vedere la arena înecată de acum în noapte.
Chiar dacă am trăit o senzaţie de disconfort la impactul cu oraşul: femeile îmi râdeau în nas din motive numai de ele ştiute, copiii ne tachinau până la neobrăzare, bărbaţii se agitau în jurul meu şi îşi uitau religia când le intram în magazine - chiar
dacă-i ceruseră voie, în prealabil, soţului meu să se fotografieze cu mine, le transpirau mâinile şi le lăsau să alunece pe nesimţite până la... panica că mă smulgeam şi ieşeam ca arsă din magazinul lor babilonian, întunecat şi rece.
Cu toate astea, tot
m-aş mai întoarce. Şi aş păstra curajul de a ieşi din zona de confort a resortului. Aşa am putut să fiu surprinsă de ce are Iordania mai frumos de oferit, de diversitatea şi autenticitatea preparatelor, de bazarul şi oamenii locului, de diferenţa de preţuri dintre resort (unde o bere costă 10 euro, dar măcar e de găsit, căci alcoolul e interzis) şi exterior, de prezenţa rară a femeilor pe străzi şi în localuri, de fapt, de o cultură şi o religie atât de diferite de ale noastre.
Înainte să iau calea deşertului spre oraşul de piatră, Petra, am încărcat valiza cu suveniruri: o sumedenie de produse cosmetice pe bază de sare şi nămol din Marea Moartă.
Dacă sunteţi curioşi ce am mai descoperit în Iordania, reveniţi, voi continua povestea!
P.S: Dacă vă plac hoteluri luxuriante, mergeţi neapărat la "Evason" - o oază cu centru spa, adăpostită la poalele cascadei cu apă termală şi grotă cu efect de saună.
