O bere şi un duş

Stau în şezlong pe terasa din spate, cu un pahar de bere rece în mână, încercând să-mi trag puţin sufletul după alergătura de peste zi. Am făcut un duş, care m-a scăpat de praful şi transpiraţia care se strânseseră pe mine, şi mă bucur de adierea răcoroasă a vântului pe care o simt pe pielea şi părul încă umede.

Privirea îmi alunecă de la etaj, fără să zăbovească, pe oamenii în haine colorate care trec din când în când prin dreptul curţii de alături, şi pe care-i văd fragmentar printre ramurile înfrunzite care se apleacă uşor în bătaia vântului. Îmi atrage atenţia un bărbat slab, îmbrăcat în negru, cu părul lung, soios şi încâlcit. Se opreşte în dreptul coşului de gunoi fixat pe stâlpul de lumină. Bagă o mână în coş, şi începe să răscolească în interiorul lui. Se opreşte când găseşte o butelie de plastic, o scoate, o priveşte bine în lumină ca să vadă dacă mai are ceva înăuntru, îi deşurubează dopul, şi o duce la gură, sorbind cu poftă lichidul de acolo. Întoarce apoi recipientul cu gura în jos, îl scutură viguros de ultimele picături care zboară care încotro, îi pune la loc dopul, şi îl bagă în buzunarul de la pantaloni. Mai răscoleşte prin coş, dar fără să mai găsească ceva. Se apleacă, şi desface fără grabă nodul cu care e prins la gură sacul de plastic lăsat mai devreme de o vecină pe caldarâm, prea mare ca să încapă în coş. Răscoleşte prin gunoaiele de acolo cu ambele braţe până la cot. Scoate mai întâi o pungă cu nişte resturi de legume scurse, o răstoarnă, aşteaptă să picure din ea ultimii stropi, după care o mai scutură puţin, o împătureşte cu grijă, cât să ajungă destul de mică ca să încapă în buzunarul de la spate al pantalonilor, unde şi-o îndeasă neglijent. Continuă apoi să caute în sacul mare de plastic până dă de nişte resturi de pepene verde. Se aşază pe vine, şi începe să scurme cu mâinile cu unghii lungi stratul de miez roşu rămas pe coji. Îşi îndeasă cu poftă prada în gură, ţuguindu-şi buzele. Apoi îşi suge tacticos degetele de pe care curge o zeamă lipicioasă. Mestecă, şi scuipă sâmburii pe jos. Când termină cu pepenele, se ridică brusc, şi dispare la fel de neaşteptat cum a şi apărut.

Mă ridic şi eu de pe şezlong, şi intru în bucătărie. Pun paharul cu bere pe masă, neatins. Simt nevoia imperioasă a încă unui duş.

(Bucureşti, august 2020)