Încearcă să te obişnuieşti
Să înveţi să te îmbraci cum se cuvine
Să-ţi tragi ciorapii cu mai multă lentoare
Să-ţi prinzi părul cuminte, să stai în poziţii din care să se vadă limpede cât eşti de neatractivă.
Întreaga ta ţinută să inspire placiditate şi resemnare.
Adună-ţi puţin umerii, învaţă să pari gârbovită
Fă ceva să ţi se stingă şi vocea şi stele din privire
Pune-ţi rochiile fără să laşi impresia că te mângâi singură
Pricepe
Chiar şi parfumul tău ar trebui să aibă iz de frunze uscate şi mobilă veche
A naibii vrăjitoare care nu vrei nici să îmbătrâneşti nici să zbori pe mătură
Bagă-ţi minţile în cap
De-acum trebuie să deschizi ferestrele dimineaţa fără să visezi la nimic
Şi să uzi florile cu gesturi molcome şi triste
Să laşi tristeţea să pătrundă în tine
Să se instaleze în toate capilarele, să-ţi acapareze trupul ca iedera
Să torni vinul în pahar, cu ochii în pământ
Nici o privire provocatoare
Nici un gest obraznic
Străduieşte-te puţin să pari dărăpănată să le faci pe plac
Târăşte-ţi puţin un picior, prefă-te măcar că te dor genunchii
Hai, fă un mic efort, adună-te
Nu te mai holba goală în oglindă
Nu te mai vedea aşa cum eşti
Priveşte-te cu ochii lor
Umerii aceştia albi, imaculaţi, sunt de fapt două pietre
Nu contează că sângele clocoteşte în tine
E lege
Ai trecut pragul, ai expirat
Nu mai eşti nimic
Corpul acesta duduind de seve
E un cavou
Nu contează că nu vezi
Văd ei şi pentru tine
Trezeşte-te
Uită de licărul jucăuş din privire
Prefă-te că nu există
Ignoră ropotul sângelui
Fă-te că nu îl simţi
Educă-te
Lor li se arată umbre care ţie îţi scapă
Le sar în ochi, le ţiuie în urechi
Văd moartea sculptând desene baroce în carnea ta
A naibii nimfă încăpăţânată
Ai fost îndărătnică mereu
Ai avut mereu de cârâit de pus întrebări
Ghiavoliţă
Dacă nu poţi şi nu poţi să înveţi
Dacă nu eşti în stare să te potoleşti
Să încetezi să te mai răsuceşti în cearceaf ca o neruşinată
Dacă nu vrei să umbli în capoţel şi pijamale
Atunci fă bine şi bucură-te de viaţa invizibilă
Fii sigură că poţi face orice
Poţi fi oricum
Te poţi foi prin săli de conferinţă cum ai zburda prin codru
Poţi purta şosete flauşate pe covoarele de gală
Poţi umbla cu pantofii pe cap sau în blană de lup
Poţi să-ţi fluturi trupul enervant de viu
Ca pe o pradă de război pe bulevardele patriei
Poţi umbla goală pe acoperişuri
Bucură-te
Nu te vede nimeni