Doar la început, puţin, am fost întreagă
Apoi au început să ne despartă, să mă îndepărteze de el
Să mi-l ascundă, să mi-l tăinuiască, să mi-l smulgă din suflet bucată cu bucată
Poveştile pe care mi le spunea sângele au rămas singura ancoră
M-au dus departe în larg cu luntrile, cu cărţile, cu spaimele şi invocaţiile lor
M-au despărţit de el
Cu cruzimea cu care ar fi smuls din pământ un copac
şi-ar fi turnat peste el ciment să-l facă nemuritor
Au încercat să stoarcă din el muzică de cameră
Şi pictură abstractă
Nisip de clepsidre
Pietre de templu
Dar el a rupt vraja
care îl ţinea înlănţuit în rătăcirile altora
a fost mai tare decât nemurirea
Minunile ascunse în adâncul cărnii
ar umili orice zeu
M-a adus înapoi la el
să murim împreună
Într-o lume perfectă
În care nici o spaimă şi nici o ruşine nu toarnă în bronz sau în smoală
În cuvinte
febra şi chinul
Trupul meu pierdut a supravieţuit miraculos
lecţiilor despre spirit