15.09.2020
De stropitoarea agăţată într-un cui atârna o sfoară de care trebuia să tragi ca să curgă apă. Atunci fie se revărsa dintr-o dată toată puhoi peste tine, fie nu apăreau decât câteva picături stinghere. Duşul acesta improvizat se afla în spatele curţii, într-un spaţiu cu pământ pe jos, înconjurat de nişte perdele de plastic care-ţi săltau până peste cap la rafalele de vânt. Camera igrasioasă avea un pat mare, cu arcuri stricate, care ocupa aproape tot spaţiul, şi un geam mic, amplasat la înălţime, prin care nu se vedeau decât ramurile înfrunzite ale unui arbore din dreptul grădinii de zarzavat. De altfel, casa era înconjurată din trei părţi de verdeaţă, se afla undeva în mijlocul satului, la o distanţă respectabilă de mare. Tifonul din dreptul uşii, împărţit în două, nu-şi prea făcea treaba, camera era plină de ţânţari şi muşte. În prima dimineaţă, cearceafurile aveau pete de sânge de la ploşniţele care ne pişcaseră peste noapte.

Cam astea erau condiţiile pe care le găsisem la 2 Mai, unde mă gândisem să o duc pe Rada, să-i fac cunoştinţă cu prietenii mei proprietari de căţei, şi să explorăm locul pentru o viitoare revenire, cu căţel cu tot de data asta.

Locul avea însă şarmul lui. În primul rând plaja. De fapt nu făceam plajă acolo, ci cu câţiva kilometri mai la sud, la Vama Veche, unde locul era ca şi pustiu, şi unde se practica aproape exclusiv nudismul. Pe vremea aceea era un loc unde veneau în gazdă doar clujenii, nu ştiu de ce. Dar noi ne suiam după micul dejun câte şase-şapte într-o maşină, cu unul sau doi stând în fund în portbagaj, cu picioarele atârnate afară, şi ne duceam acolo. De fapt, nu prea vedeam alţi oameni, poate doar câte un căţel de rasă care mai venea într-o vizită până la căţeii noştri, după care se întorcea rapid la stăpânii lui, aflaţi la oarece distanţă. Chiar şi noi stăteam despărţiţi la plajă, uneori la zeci de metri unii de alţii.

După somnul de după-amiază, pe care-l făceam fiecare la gazda lui, ne strângeam însă din nou într-un singur loc, pentru masa de seară, pe care o luam împreună. Gospodina serii ne pregătea invariabil guvizi proaspăt pescuiţi, prăjiţi, cu mujdei şi mămăligă, salată de vinete cu roşii, ardei copţi. Apoi, în grupuri de câte patru, la lumina câte unui bec chior, jucam bridge la nişte mese acoperite cu muşama, până după miezul nopţii.

Pentru Rada a fost un chin. Întâi, camera. Apoi, nudismul, se jena să facă plajă în pielea goală de faţă cu alţii, inclusiv cu mine. Pe urmă, guvizii cu usturoi, care-o făceau să-i miroasă gura. În fine, bridge-ul, pe care nu-l înţelegea.

Deşi arvunisem camera pentru o săptămână, n-am reuşit s-o conving să mai stăm şi o a doua noapte. A trebuit să ne luăm la revedere fără explicaţii. Ne-am suit în Trabant, şi am plecat.

N-am mai revenit niciodată în 2 Mai, cu sau fără câine.
De atunci ne-am cazat doar la hotel, la Mamaia sau Neptun.
Şi n-am mai pomenit niciodată de nudism.

(Bucureşti, septembrie 2020)

0 comentarii

Publicitate

Sus