Cu ale sale şanţuri în dale imperiale şi macarale suspendate într-un regim aparent fără sfârşit, de când a început şcoala Elisabetinul a înviat. Chiar şi aşa, cu măşti şi ghiozdane grele, paşii lor sunt aripile mele. Absenţa te învaţă multe. Zenul şi detaşarea sunt precedenţii extazului în detaliu. Acum şi acasă, la Timişoara.
Păşind în urma unui oraş pierdut în spaţiu, de duminică (27 septembrie 2020, ziua Alegerilor pentru Primărie) ne-am recâştigat demnitatea de cetăţeni ai cetăţii. Înainte sau după slujbe, dinainte sau după birturi, înainte sau după fugi pe munte, de duminică am arătat să ne vrem oraşul înapoi. Şi iată, şi iată, după acel dintotdeauna, generaţia mea a luptat. Şi de data asta a câştigat.
Prieteni nedormiţi, organizând, gândind, trăgând pentru acel împreună de care uitasem de teama zilei de mâine. Se simte, se respiră, se transpiră. În acest blestem de may you live in interesting times, reuşim să schimbăm cursul istoriei. Poate că lockdown-ul ăsta ne-a făcut mai deştepţi. Cine ştie ce demoni am exorcizat stând fiecare în banca lui virtuală.
Să fie puţin aşa: din bulă în bulă se face şampanie. Pare că duminică aşa a fost: uniţi în micile capsule ideatice şi utopice, am făcut fiecare ce-am ştiut mai bine. Doar că de data asta am direcţionat: conştientizarea morţii ne face invincibili. For all my reasons: you're all my reasons.
Călcând prin ploaie cu acel I am thinking of ending things în cap, de pe acelaşi Netflix pe care continui să-l plătesc la fel de online ca tot ce plătesc în ultima vreme, am un moment de linişte. Totală: no feeling is final, no feeling is final, no feeling is final.
Comunitatea, eu şi ea, eu cu ea, luptând tacit într-un spaţiu tot mai strangulat, am clădit momentul revoltei: calculat, luptând nu romantic ci ştiinţific. Lucrând de acasă într-un laborator comun, am ştiut că de data asta nu prin furie vom face istorie, ci prin tact. Nu un om va schimba lumea ci un simbol cu semnificaţie: acea reprezentare a principiului şi valorii recâştigate.
De duminică Timişoara are din nou pretenţii de capitală culturală europeană. Cu sens şi cu calm dar forţând spiritul ideal, am făcut ca bula noastră să crească. Am suflat exersat, ne-am mişcat cu plan şi ne-am început propria revoluţie de catifea. De data asta elegant şi online. Haute couture won this time.
Îmi place de noi. Mai vreau să stau în starea asta. Ne-am amintit că ştim să fim şi gospodari. Am început cu bucătăria internă. Urmează living room-ul resuscitat.
Şi folosind aceleaşi şi aceleaşi sintagme de-al lungul anilor, am înţeles puterea mantrei. Până la urmă se întâmplă cum vrem şi noi. And this is how we roll.
