Nu se întâmplă nimic. Prezentul e gol. Prezentul e o prăpastie.
Reciclez amintiri.
Mă agăţ de fericirea trăită ca de o frânghie udă. Uneori mă caţăr pe ea şi înaintez anevoios învăţând mersul pe sârmă.
Sunt una cu ea.
Sunt fericită.
Asta deranjează.
Deranjează rău.
Cum poţi fi fericită în asemenea condiţii
Nu vezi că prezentul e gol?
Şi-apoi e făcută dintr-un material interzis
Şi dintr-o înnodătură inacceptabilă
Nu simţi că-ţi alunecă mâinile pe coardă
Nu ţi se pare că a început să putrezească?
Nu vezi ce bună ar fi frânghia aceea de ştreang?
Prea bine
Îmi dau drumul în gol
Mă las să cad
Nu contează
Mor. Scăpaţi de un împletitor de frânghii imposibile.
Cetăţile voastre vor fi mai robuste dacă ajung eu ajung pe fundul prăpastiei?
Zidurile lor vor deveni invincibile?
Corăbiile voastre nu vor mai fi înghiţite de ape?
Moartea mea va salva măcar un pui de vrabie?