Ce poate el şi nu pot eu
Ce ştie el şi nu ştiu eu
Ce îţi face el şi nu îţi fac eu
Te-a dus el vreodată în parc pe ploaie
Ţi-a arătat luminile oraşului din Hampstead Heath
Ţi-a recitat el din Byron şi din Shelly sau măcar din ăla, cum îi zice? Hikmet
Ţi-a împuiat capul cu Troia?
Cum te înşfacă el şi mie nu îmi iese
Cum e la el şi la mine nu e?
"Pe bune", i-am răspuns
La el e totul pe bune
Când mă sărută nu se gândeşte cum s-o facă
Şi când mă ţintuieşte cu privirea nu calculează unghiul şi intensitatea
Nu-şi cere voie să-mi vorbească în felul acela
Şi puţin îi pasă ce cred despre Dawkins
Nu face cursuri să pară mai Hercule şi mai don Juan
Nu se străduieşte să fie o fiară de la 8 la 11 noaptea
Nu îmi duce niciodată gunoiul
Când mă părăseşte nu se gândeşte la inima mea zdrobită
Şi când se întoarce şi mă reface la loc din cioburi
Nu se aşteaptă să avem o discuţie
Drept să îţi spun nici nu prea vorbim
Când ne vedem producem cutremure, furtuni,
Strâmtori
Noi forme de relief
Cum să îţi zic eu ţie? într-un vocabular adecvat
El nu se joacă de-a Tarzan şi de-a poetul romantic
De-a sfântul postcolonial şi de-a Foucault în criză de ulcer
De-a Sartre şi Julieta, de-a Romeo şi Simone de Beauvoir
Nu citeşte studii multiculturale şi n-a fost în viaţa lui într-un club de cricket
Nu fumează nici un fel de iarbă
Nici bere nu prea bea
S-a născut în Troia şi habar n-are cine e Ahile
Dar ar fi în stare să-i reziste unuia ca Hector
Dacă m-ar face să mă simt în pericol
Să-l târască de păr prin tot Hampstead Heath
Sub ochii holbaţi ai băieţilor de Oxford