În epoca de piatră s-au omorât cu pietre.
În epoca fierului s-au omorât cu suliţe.
În epoca marilor cruciade au murit arşi pe rug.
În epoca industrială au murit intoxicaţi.
Au spus că pietrele îi vor ajuta să trăiască mai bine, să se apere, să facă focul.
Au spus că dacă îşi vor elimina duşmanii se vor bucura în tihnă de lumina soarelui.
Au spus că dacă vor ridica altare şi vor aduce jertfă zeii vor fi blânzi şi îngăduitori.
Au spus că dacă vor ucide toţi păgânii, zeul suprem va fi mulţumit.
Au spus că dacă vor strânge cureaua ridicând furnale şi uzine chimice, viaţa va fi mai uşoară.
Pietrele n-au fost bune de prea mare lucru.
Duşmanii au murit, dar pacea tot nu şi-au găsit-o.
Altarele au şiroit de sânge în zadar, dezastrele, ciumele şi cutremurele şi-au văzut de drepturile lor.
Păgânii au fost torturaţi, căsăpiţi şi zeul tot nu s-a îndurat de sufletele lor.
Copiii erei industriale au murit curăţând piei şi hornuri pline de funingine, desfundând arme, cărând cărbuni, scormonind după aur prin mâlul apelor otrăvite.
În era informaţională avem comunicare cât cuprinde nu sunt secrete
Totul e la vedere
Iar asta ne va distruge
Nu ştim încă cum