Morţii nu au drepturi
doar cei vii
de trei zile citesc cum unii au dat iama în viaţa Sylviei Plath
îi cotrobăie prin aşternuturi
prin dulapuri
îi încearcă parfumurile
îi rup dresurile să le testeze calitatea
îi ţin inima sfârtecată sub lupă
o pipăie cu degetele nespălate
o încearcă cu unghiile
Morţii nu au dreptul la o imagine demnă
la discreţie
mai ales cei care s-au sinucis
mai ales cei ale căror morţi pot servi unei cauze
de interes public
Morţii nu au libertăţi
ei au doar datoria de a-şi dona biografiile
academiilor
şi publicaţiilor mondene
tinerelor vlăstare
să-şi împodobească cu relicvele lor
camerele rebele
să-şi facă din ele amulete
sau noi motive de revoltă
Morţii nu au nici un drept
tocmai de aceea e bine să ne îngrijim
cât încă suntem în viaţă
să nu facem cine ştie ce fapte eroice
sau să dăm pe-afară de deştepţi
să nu murim prea târziu sau prea devreme
să nu facem murdar
sau zgomot
când murim
să nu perturbăm cu nimic
liniştea publică
să nu sădim derută
nelinişte
sau întrebări grele
în pământul făgăduinţei
să nu lăsăm urme
în lumea locuită
e bine să fim cât mai tăcuţi
cât mai invizibili
să avem inimile atât de uşoare
încât gloanţele judecăţilor
să treacă prin ele
ca printr-o perdea de fum
şi să nimerească în zid