În ultimul timp, s-a vorbit mai mult despre Monica Anghel actriţa sau moderatoarea de televiziune, decât despre Monica Anghel cântăreaţa. Este doar o perioadă din viaţa ta în care mai vizibile sunt aceste aspecte sau despre o opţiune?
- Aşa s-a întâmplat. Cred că toată lumea ştie că am terminat facultatea de actorie. Dar niciodată nu o să renunţ la cântat. Dacă vreodată mi-ar trece prin cap aşa ceva, cred că l-aş supăra pe Dumnezeu. Pentru că fiecare om e născut pe lumea asta pentru a face ceva anume şi convingerea mea este că Dumnezeu ştie despre noi când ne naştem ce anume trebuie să facem. Nu o să renunţ niciodată la cântat pentru că mă simt foarte bine şi fac cu o plăcere extraordinară acest lucru. Am sentimentul că sunt într-o permanentă vacanţă, într-un permanent concediu, aşa e meseria mea. Şi mă consider o persoană fericită din punctul acesta de vedere.
- De ce te-ai hotărât să urmezi facultatea de teatru?
- M-am apucat de teatru pentru a-mi îmbunătăţi un anumit tip de gândire de care simţeam că am nevoie pentru cântat, pentru scenă. Şi cu adevărat mi-a folosit foarte mult. Dar fac şi teatru propriu-zis. Cu puţin timp în urmă am avut o premieră la Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu. În această piesă joc împreună cu Ioan Gyuri Pascu şi, bineînţeles, alături de o parte din actorii teatrului. Piesa se numeşte Derby şi este un spectacol de improvizaţie, regizat de Alexander Hausvater. Costumele sunt extrem de interesante - este vorba despre nişte treninguri în care sunt îmbrăcaţi membrii echipei roşii şi echipei albastre; Gyuri face parte din echipa roşie şi eu din cea albastră. Este un spectacol interactiv, publicul primeşte la intrarea în sală nişte cartonaşe roşii şi albastre şi după fiecare moment de improvizaţie trebuie să voteze. Este un concurs "pe bune". Îmi place mult să joc pe o scenă de teatru, însă mă supără puţin faptul că oamenii mă văd pe mine mai ales în comedie. Şi marea majoritate a momentelor, inclusiv în spectacolul respectiv, sunt umoristice. Cred că e un fel de ştampilă care mi s-a pus. E foarte adevărat că şi profesorul meu din facultate, Gelu Colceag, m-a văzut evoluând tot în această direcţie, dar eu cred că pot să fac şi mai mult de atât.
- Ce îţi face cea mai mare plăcere în lucrul cu grupul Divertis? - Deşi multă lume crede că la Divertis se improvizează, există texte scrise, foarte clare, care trebuie învăţate şi nu putem să ne jucăm prea mult. Indicaţiile regizorale pe care le primim de la Dan Păduraru şi de la Toni Grecu ne sunt de mare folos şi ne duc în zona în care trebuie să ajungem. La Divertis îmi place totul. E o bucurie, întâlnirile noastre reprezintă o adevărată plăcere. Suntem o echipă foarte bine închegată şi, ceea ce e foarte important, suntem prieteni. Chiar dacă nu ne vedem foarte des în afara întâlnirilor de lucru, relaţia dintre noi e foarte bună.
- Ce a însemnat pentru tine să fii de moderator de televiziune? Ai relua experienţa? Într-o ierarhie personală, pe ce loc s-ar situa acest tip de activitate?
- Depinde de punctul de vedere din care priveşti? Material ar fi pe locul întâi, dar profesional pe locul trei, clar. Pe locul întâi ar fi cântatul, pe locul doi teatrul şi pe trei ocupaţia aceasta de moderator. Trebuie să recunosc că a fost o experienţă neplăcută din punctul meu de vedere, pentru că simţeam că pot să fac mai mult, însă nu aveam ce face în formatul respectiv. De aceea cred că a şi durat atât de puţin emisiunea. Mi-ar plăcea să fiu implicată într-o emisiune mai vie, care să aibă mai mult antren, care să-mi valorifice mai bine calităţile : eu pot să cânt foarte bine, pot să joc teatru, pot să dansez...
- Ce proiecte muzicale ai la ora actuală?
- Vreau neapărat să fac un nou album anul acesta. Muzică românească, piese noi, în primă audiţie, cu mai mulţi compozitori. Pentru acest proiect a fost alături de mine şi va fi în continuare Marcel Pavel. E foarte greu să găseşti oameni care să-ţi finanţeze un album, iar Marcel a făcut lucrul acesta pentru mine şi vreau să-i mulţumesc din tot sufletul că mă ajută şi că este alături de mine. E un prieten foarte bun.
- Între partenerii de scenă pe care i-ai avut de-a lungul timpului - în muzică sau actorie - cine simţi că ţi-a stimulat în mod deosebit creativitatea? Se ştie că aceştia acoperă o gamă largă de personaje şi personalităţi, de la Marcel Pavel la Ioan Gyuri Pascu.
- Marcel mă stimulează din punct de vedere muzical, pentru că este un talent extraordinar, un om care cunoaşte multă muzică, care cântă la câteva instrumente şi un profesionist în adevăratul sens al cuvântului. În plus e foarte tipicar. Gyuri îmi oferă motivaţii să-mi doresc mai mult din punct de vedere actoricesc. El este un talent imens. Eu mă uit fascinată de fiecare dată la fiecare replică pe care o spune. Chiar dacă spune aceleaşi cuvinte de 200 de ori, de fiecare dată le spune altfel, ceea ce este extraordinar pentru un actor. Gyuri este un model.
- Ceva surprinzător din partea Monicăi Anghel?
- M-am înscris la masterat la turism la Universitatea Româno-Americană, sunt angajată la Ministerul Apărării Naţionale, unde mă ocup de evenimente speciale... De exemplu, m-am ocupat de organizarea părţii artistice a summit-ului NATO care s-a desfăşurat nu de mult în România. Sunt într-o perioadă în care am preocupări multe şi diverse şi n-am niciodată timp să mă plictisesc. Cred că numai oamenii care nu vor să facă ceva, nu au ce să facă...