Mi-e dor de Bucureştiul meu de sîmbătă seara

E sâmbătă seară, deci nuntă la Mirmir în cartier, "uite, au şi cântăreţ", zic doi oameni din tramvaiul 7 în timp ce se uită în geamurile luminate de un stroboscop.

E-aproape sâmbătă seara şi oamenii se duc spre casele lor, tramvaiul spre oraş e-aproape gol, un tânăr, un bătrân, o doamnă, o fată.

Pe trotuare au apărut plăcuţe albastre şi-afişe cu oameni ce zâmbesc din ele, e unul nou chiar lângă biserica de lângă George Bacovia, e-o nuntă şi acolo în seara asta - zâmbesc oameni îmbrăcaţi frumos în faţa unui fotograf.

La Bellu nu e nimeni, cine-ai vrea să fie, e un cimitir, chiar azi mă gândeam la cimitirele Parisului acum toamna, nu degeaba îi spuneau Bucureştiului "Micul Paris", dar nici cu Babilon n-ar fi departe, la Mivas încă n-a început petrecerea, un chelner fumează hotărât ţigara dinainte, o fată se tot ceartă le telefon cu o prietenă legat de "unu care a bătut-o pe aia şi a făcut poze", poveşti dintr-astea se-aud des în tramvaiul 7, şi-n 25, şi-n 11...

Pe lângă Carol toamna-i prea frumoasă, vatmanul ascultă un meci la radio, la Fabrica abia se-adună lumea.

Poliţie şi garduri şi oameni la coadă cu flori în mâini şi înghesuiţi de frig, e Sfântul Dumitru, îţi spui şi te miri că nu mai ştii, când erai mică le ştiai pe toate, miroase a flori de toamnă de la vânzătorii ambulanţi care s-au înmulţit peste noapte. Sunt cozi la covrigării, iar de la Matei se aude cântând
"Priveşte bine pe lângă tine
Că ai putea să înţelegi ceva
Ai grijă ce faci
Cu cine te bagi
Şi vezi cum poţi
Să fii peste toţi",

ah, Nico şi BUG Mafia, ce vremuri,

am traversat Dâmboviţa şi coada s-a mutat la Starbucks, m-am aşezat şi eu, oamenii au început să arate altfel şi să vorbească în mai multe limbi, miroase a vanilie şi a dovleac, se termină şi octombrie.

Prin centru oamenii sunt îmbrăcaţi frumos, sunt nunţi şi-aici în biserici şi-urmează viaţa de noapte, chelnerii îşi fumează şi ei ţigările dinainte, unii agitaţi, alţii în linişte, două bătrâne aşezate pe o bancă vorbesc despre Sfântul Anton, turiştii le pozează, sunt frumoase cu straiul lor de sâmbătă seara.

La Teatrul Naţional te-ntâmpină reclama ROM cu "Mergi la vot!", pe reclama asta nu zâmbeşte nimeni, "Să nu uiţi că ai văzut cu mine spectacolul ăsta", îi spune o fată iubitului ei, e FNT şi oameni eleganţi în jurul teatrului se-aşteaptă cuminţi, şi-au lustruit astăzi pantofii şi şi-au scos paltoanele de la curăţat, vine frigul, doi băieţi se uită pe mobil la un filmuleţ şi râd.

Am nimerit pe străzile mele preferate, cred că toamna-i cea mai frumoasă în zona Grădina Icoanei, alţii zic că-n Cotroceni, poate au dreptate. Sunt vreo 3 ani de când n-am ajuns acolo toamna.

Aici miroase a frunze uscate şi-a parfum de damă, doi bătrâni se plimbă de mână pe alei şi te-aştepţi să-i vezi mâine pe Instagram, te opreşti să îi pozezi şi-apoi iţi dai seama ce faci, la restaurantul de pe Verona oameni la costume iau cina, vizavi la Home tipu' mai în vârstă fumează afară.

La Elvire e Les Misérables şi azi m-am îmbrăcat în negru.

Lângă mine la cinema se-aşază o prietenă de care-mi era dor.