Geometria vieţii

De la geometrie la geometrie,
perspectiva lineară
şi lumea gândului prin imagine


Celebritatea te poate face nemuritor? Dar oponenţa faţă de ceea ce ţi se pare nelalocul potrivit sau împotriva firescului ce te face? Te face nemuritor prin absenţă în prezent? Nemuritor pentru întreaga omenire e numai pentru aleşii zeilor, dar nemuritor pentru cei care te cunosc, sunt în preajma ta, îţi înţeleg gândurile, poţi fi prin amintire.

Când un creator îţi povesteşte pagini, părţi din paginile vieţii sale te îmbujorezi pentru că e o ruşine a indiscreţiei combinată cu orgoliul martorului la evenimente inaccesibile. Îţi dai repede seama că astfel de "destăinuiri" făcute cu simpliciate şi modestie explică mai bine profunzimea creaţiei sale.

In 2015 când pregăteam spectacolul Bach Files îmi doream să găsesc un fashion designer din zona Yamamoto. De ce? Pentru "geometria" designului său. Şi am întâlnit un designer, care fără să-l imite pe Yamamoto, folosea acest instrument minunat "geometria", şi îl folosea într-un mod foarte personal rezultând un design pe care eu nu-l mai văzusem pe aici pe la noi.

Deşi am avut, iniţial, o primire cam rece şi parcă neîncrezătoare, după ce i-am explicat ce vreau şi ce urma să fac am colaborat foarte bine, chiar bucurându-mă de libertatea folosirii costumelor, creaţia sa, adaptate la ceea ce intenţionam să exprim în spectacol.

Începând de atunci am urmărit cu deosebit interes ceea ce face Adelina Ivan, căci despre ea este vorba. În timp, dintr-o vorbă spusă printre altele, am înţeles că îşi caută şi un alt drum dincolo de fashion design.

Nu intenţionez să scriu un laudatio, dar prin ceea ce urmează să scriu, şi să o citez, doresc să arăt o lume în care cred, lumea arteigând. Acest legatto între două cuvinte pentru a avea unul singur artagând, vrea să explice cum, mai ales în vremurile prin care trecem, imaginea capătă o forţă imensă influenţând înţelegerea din mintea individului privitor, căutător al subînţelesului în orice, dar mai ales în artă.

Formaţia mea de arhitect mă împinge către o "deformare" a înţelegerii unui artist din lumea imaginilor, şi, adică, vreau să explic că sunt un slujitor credincios al geometriei. Geometria, despre care Georges Bouleau în cartea sa Geometria secretă a pictorilor- Un studiu al compoziţiei în artă, o arată ca fiind o permanentă prezenţă în artă încă de la începuturile ei, construcţia sa invizibilă fiind cea care susţine întreaga compoziţie.

Înainte de a răspunde invitaţiei distinsei artiste de a viziona expoziţia de grup "Identitate ultragiată" (Wounded identity) unde Adelina Ivan expune alături de Adriana Jebeleanu, Alex Mirutziu, Olivia Mihălţeanu şi Pusha Petrov, am parcurs strada Popa Soare (asupra cartierului mărginit de Calea Călăraşi, Bulevardul Carol I, Bulevardul Hristo Botev şi Strada Matei Basarab voi reveni într-un alt articol) şi imaginile din apropierea galeriei^[ii] mi-au creat o stare bună.


Mă opresc câteva clipe înaimte de a intra în curtea galeriei pentru a rememora o expoziţie pe care am văzut-o în 2016 şi care m-a marcat prin săritura conceptuală şi mai ales prin lipsa aproape totală a materialităţii palpabile.


Faţă de anul 2014:


sau chiar 2017:


Acest balans între material şi imaterial, în care a câştigat imaterialul prin ideea, gândul care se învârte în jurul fiinţei, al propriei fiinţe şi ne atrage în jocul ei...

Am intrat în curtea galeriei:


Pentru mine Adelina Ivan este un artist reprezentativ a ceea ce numesc eu artagând, şi totodată un artist al viitorului prin faptul că suportul lucrărilor ei, cel puţin cele din prezent, poate fi orice şi oriunde este un zid liber. Ea este un artist liber.

Am propus această întâlnire cu Adelina Ivan pentru că cred că e o mare nevoie să ne intersectăm drumurile, din când în când, cu creatorii şi gândurile lor despre propria creaţie.

Voi aşeza mai jos vorbele Adelinei Ivan despre propriile creaţii din expoziţie, cu modestele mele completări:

"Left Square / Right Square

Vreau să pun in legătură, ca şi în alte lucrări, relaţia dintre corp şi geometrie. Vorbesc aici despre construcţie, despre proporţii şi perspective, relaţia dintre corpul uman şi procesele din interior sau exterior.

Mă interesează tot mai mult un limbaj vizual abstract pornind de la mâna care construieşte linii care construieşte spatii ce nu mai aparţin realului, sunt numai o alterare a lui.

Astfel, construiesc linii care fie ne limitează, fie ne eliberează, creez un sistem de alegeri care devin şi mai complexe pe măsură ce începem să ne gândim la conexiunile pe care corpul le face într-un spaţiu stabilit: interiorul / exteriorul imaginii filmate.

Tensiunea interioară - exterioară, dintre spaţiul mental si spaţiul fizic - dintre spaţiul virtual al lucrării video şi spaţiul fizic al privitorului.

Construcţiile complexe ale limbajului nostru vizual şi ale mediului înconjurător, urmare a acţiunilor noastre chiar dacă acestea se află în afara cadrului nostru de observare.

Libertatea este o formă de îngrădire, un frame în care ne autoîncadrăm."

Un artist care scoate în prim plan "geometria secretă" şi în plus îşi introduce propriul corp în forma geometrică creată de propria mână, formă care pare să o captureze, dar libertatea gândului nu permite încarcerarea.


https://vimeo.com/452887312

"Hello Vera

Este o intervenţie asupra corpului meu, vorbesc despre relaţia pe care o am eu cu mine. Pun în discuţie faptul că traumele nu pot fi indepărtate cu un gest sau folosind un obiect care curăţă şi pe care îl avem la îndemână.

Vera este un alter ego. Lucrarea are multe trimiteri în istoria artei feministe."

Îmi permit câteva vorbe:
Nu am auzit până acum sunetul făcut de o perie care trece peste părul unei femei şi pot spune că este tulburător! Despre îndepărtarea traumelor printr-un gest se pot spune multe, dar impactul psihologic produs de imagine şi sunet este incredibil de puternic. De altfel este lucrarea care m-a impresionat total.


"CIRCLING - video

Mă interesează noţiunea de linişte, de sunet mort, unde tăcerea este o linie continua pentru gol, pentru absenţă.

Percep tăcerea ca pe un fundal pe care linii construiesc spaţii. Spaţiile incorporează bucle /spirale ca un proces de curgere non-liniară a timpului. Volatil, incert, ca o fantomă a lucrurilor ce depersonalizează linia dreapta.

Practic, oricât de bine determinată ar părea o linie, ea nu este niciodată fixă sau cel puţin nu se lasă fixată.

Cercul este într-o rotire continuă care se accelerează până la dispariţie."


"Self Portrait

Vreau să pun în discuţie acţiunea de a eticheta.
Lucrarea abordeaz ideea de valoare, cum şi ce valorizăm.
Care este importanţa imaginii?
Importanţa pe care suntem nevoiţi, fără voia noastră, să o dăm banilor şi ce decurge din această relaţionare - cum modifică asta fluxul lucrurilor.
(99,99 = 100%?)"

Valoarea unei opere de artă calculată matematic, în bani, este o fatalitate a tuturor timpurilor şi ştim deja cât de nedrept a fost de cele mai multe ori acest mod de judecată.

Repet că am pus în pagină această creatoare de artă pentru că a făcut un pas către mâine prin abordarea directă crudă cu lumea şi cu sine.

Cam atât pentru azi!

(Unu noiembrie două mii douăzeci, Bucureşti)

P.S.: săptămâna viitoare mă plimb în cartierul de care am amintit mai sus!

---