Bine cu sila

Oricine poate să cadă. Şi când cade de prea multe ori, să-şi fractureze în cele din urmă un şold. În special la o vârstă înaintată. Chiar şi în casă, mai ales dacă are covoare cu colţuri răsucite, şi cabluri întinse peste tot. Asta e, dacă nu înţelege că vârsta îl fragilizează. Îşi închipuie că e în plină formă, deşi abia merge, târşâindu-şi picioarele.

O dată accidentul produs, dacă starea generală de sănătate permite, omul poate fi operat. Nu e o operaţie simplă, dar greul vine abia pe urmă: recuperarea. Minimum două săptămâni de imobilizare la pat, eventual cu scurte drumuri până la baie, dacă e în stare. Apoi deplasări cu doar câţiva paşi mai lungi, dar tot numai în casă, până la şase-şapte săptămâni. E aşadar dependent de îngrijirea permanentă a cuiva valid. De unde importanţa ajutorului pe care i-l poate da familia. Or doctorul locuia doar cu soţia lui, la rândul ei ţintuită la pat de cam şase ani deja, deşi mai tânără ca el.

Când fiul lui a luat legătura cu o agenţie de plasare, şi a angajat o femeie care să-i facă menajul, să stea cu el, şi să-l îngrijească zece ore pe zi, şapte zile din şapte, a chemat-o cu două zile înainte de externare, să facă pregătirile necesare. În primul rând curăţenie, pentru că casa ducea mare lipsă de aşa ceva. Soţia doctorului avea şi ea o femeie care o îngrijea, dar care nu intervenea prea mult în gospodărie. Or casa era mare, ca să nu mai vorbim şi despre curte. Erau tare multe de făcut.

Noua angajată s-a prezentat soţiei doctorului, care l-a chemat apoi pe fiul lui, cu care nu mai vorbise de ani de zile: "Sunt de acord să vină, dar nu înainte să iasă tatăl tău din spital". După care le-a mai spus celor doi doar atât: "Audienţa s-a încheiat, bye-bye".

Femeia care se pregătise să se apuce de muncă - văzuse ghivecele de flori de afară care trebuiau aduse în casă, pentru că venise frigul, frigiderul care trebuia spălat, fiindcă era plin de scursuri, şi puţea, bucătăria care trebuia curăţată, pentru că era toată năclăită şi soioasă, covoarele pline de firimituri, scame, şi păr de pisică, care nu mai văzuseră de săptămâni bune o mătură sau un aspirator, acestea fiind cele mai urgente treburi de curăţenie, ar mai fi trebuit desigur spălate şi geamurile, perdelele, scările, etc., care nu mai fuseseră spălate de peste jumătate de an, şi bineînţeles trebuiau stabilite şi pregătite cele necesare pentru îngrijirea pacientului care urma să revină peste două zile acasă, trebuia făcut ceva consistent de mâncare, potrivit unui convalescent - a fost teribil de mirată că e trimisă acasă, şi i-a spus fiului lui în timp ce se îmbrăca să plece, deşi abia venise: "N-am mai văzut aşa ceva".

Întristat de cele întâmplate, care însă nu l-au mirat deloc, fiindcă se repeta ce păţise şi data trecută când tatăl lui fusese internat, fiul doctorului i-a povestit întâmplarea unuia din prietenii lui, care după ce l-a ascultat, a concluzionat scurt: "Bine cu sila nu se poate face!" Apoi a adăugat: "Bunica mea era fata cea mai mare din casă, doar un frate era mai mare ca ea, aşa că de mică a trebuit să-şi ajute mama, când a rămas văduvă, să-i crească pe ceilalţi copii, cu toţii opt fraţi şi surori. De aceea multă şcoală n-a putut face. Cu toate acestea, era foarte înţeleaptă. De la ea am învăţat un lucru pe care nu l-am uitat niciodată: îi poţi face oricui rău cu sila, dar bine numai cui te lasă!"

(Bucureşti, noiembrie 2020)