Plus / Minus / Brusc: o pandemie

În perioada 19 octombrie - 6 noiembrie 2020, atelierele de autocunoaștere prin scris De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Gimnazială Nr. 197, Școala Gimnazială Nr. 169 și Școala Gimnazială 'Sfinții Constantin și Elena'.

Un grup de 30 de copii din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică

Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film.

De Trei Ori a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Copiii au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Mă numesc Teodora, dar îmi poți spune Teo. Sunt elevă în clasa a 7-a la școala 169 din București. Îmi place să cânt și să îmi petrec timpul cu familia și prietenii. În viața de zi cu zi am probleme din cauza alergiei la acarieni, ceea ce înseamnă că nu pot să mă agit prea mult, așa că atunci când mama face curat mă dă afară din casă, așa că ajung să stau în fața blocului o perioadă lungă de timp. În rest sunt fericită cu ce fac și cum îmi petrec timpul.

De câțiva ani am descoperit o plăcere în plimbatul prin holurile goale ale unei galerii. Asta se leagă de admirația mea față de Van Gogh și artă. Savurez momentele de singurătate acasă. Chiar dacă zic că sunt singură, nu sunt, ba chiar sunt acompaniată de dragul și umilul meu cățel Pufi, cu care îmi place să stau. Îmi place să îl îmbrățișez, să îi arăt toată afecțiunea mea, la fel cum și el mă iubește necondiționat. Acest tip de prietenie și de legătură nu cred că le voi putea avea cu altcineva.

Revenind la ce vorbeam, când sunt acasă "singură" îmi place să dansez, ca și cum nu m-ar vedea nimeni, pe muzica mea preferată la boxe, și să mă uit la un serial bun cu mâncare care cu siguranță te îngrașă cel puțin de două ori mai mult decât festinul de Crăciun.

Sunt o introvertită care adoră să aibă parte de fiecare experiență aparte care îi apare în cale. Mâncarea mea preferată sunt pastele, care nu se compară cu nimic dacă au lângă cea mai bună băutură din lume: berea non alcoolică cu ghimbir de la Mega, magazinul de pe colț care este cel mai accesibil și care este cu siguranță deschis dacă cumva am nevoie de ceva. Curățenia îmi dă o senzație nemaivăzută de plăcere și de bună stare. Când curăț, cu masca la gură, luând în considerare alergia mea la praf, am un sentiment de ordine, ceva ce cu siguranță nu voi mai simți în altă ocazie având în vedere că sunt cea mai neîndemânatică persoană de pe planetă.

Urăsc aglomerația și cozile, îmi dau senzația de sugrumare. Probabil este o fobie din copilărie deoarece alergia mea are ieșiri astmatice care mă fac să mă simt sugrumată, așa că de obicei pun pe altcineva să stea la coadă. Tot în această notă DETEST gălăgia. Nu este nimic mai enervant pe lumea asta decât gălăgia și zarva. Sincer, prefer să se bârfească lângă mine decât să se urle și să se țipe. Biologia nu este punctul meu forte și nici nu o să fie din moment ce disprețuiesc profesoara. Chiar îmi pare rău pentru că am pierdut cea mai frumoasă materie probabil, dar ce poți să faci? Bârfa și mințitul în față sunt cele mai josnice acțiuni. Dacă cumva vei veni la mine cu bârfă și cu minciună, cu siguranță nu vei fi o persoană apropiată sau agreată de mine. Probabil de aceea sunt așa de introvertită. Multe persoane m-au mințit și și-au bătut joc de mine, încât am realizat că singura persoană care va fi sinceră și onestă cu mine voi fi DOAR eu. Nu a fost ușor, dar am acceptat asta. Înălțimile sunt fobia mea cea mai mare, urăsc scările rulante și scările prin care se vede, sau cele care au spațiu între ele, mă fac să țip și să plâng fără puterea de a mă controla.

Oboseala și brânza sunt ca un tort de naștere cu culoarea maro închis pe el. Oribile pe scurt. Sunt o persoană energică de fel, așa că oboseala mă face să mă simt ciudat și incapabilă de a avea un sentiment de plăcere. În ciuda faptului că majoritatea fetelor de vârsta mea sunt obsedate de Harry Potter, nu o să pot să fiu vreodată în această categorie, deoarece urăsc subiectul acestei serii.


Coronavirus a provocat o pandemie care cu siguranță ne-a surprins la începutul anului. În ciuda faptului că unele persoane nu cred în ea, eu cu siguranță vă spun că este un lucru real.

În pandemie am fost cu toții plictisiți și îngrijorați de această schimbare uriașă care a venit asupra lumii. Despre timpul meu petrecut în carantină vă pot spune că am făcut doar patru lucruri, care au fost repetate și repetate în fiecare zi: am cântat, am fost la școală, am ieșit afară (când s-a putut) și am mâncat. Această pandemie cu siguranță nu a făcut un bine siluetei mele. Înainte nu mâncam la stres sau la tristețe, dar în timpul carantinei acest lucru a devenit un obicei prost. Când restricțiile au devenit mai ferme, am început să slăbesc din cauză că venea vremea de mers la mare, iar un costum de baie nu merge bine cu o burtă care are patru kilograme în plus. Am început să mănânc sănătos și să fac sport, ceea ce a făcut nu numai ca silueta mea să fie mai frumoasă, dar și tenul. În rest, pentru mine carantina a fost destul de plictisitoare și neagră.