Decembrie

Noua mea vecină se întoarce de la coafor. S-a vopsit ciudat, într-o culoare care o schimbă mult, aproape să n-o mai recunosc. E drept, e venită de curând, n-am văzut-o de prea multe ori.

M-am bucurat când am aflat că a închiriat apartamentul de sub mine, proprietarul avea un obicei groaznic, trântea uşa de se zdruncina tot blocul. Ea o închide normal. În plus, s-a văzut ce înseamnă o mână de femeie, pe marginea ferestrelor au apărut jardiniere cu flori. Flori de gheaţă deocamdată, pentru că am intrat în iarnă.

Îi dau bună ziua în ultimul moment, când îmi dau seama că ea e. Mă depăşeşte însă grăbită, fără să-mi răspundă. Îi aruncă din mers administratorului, care tocmai îmi completează o chitanţă pe pupitrul din hol, un "Vreau să stăm de vorbă". Apoi descuie uşa, şi intră în apartamentul ei de la parter. Câteva clipe mai târziu o aud ţipând: "Ieşi afară, nenorocitule! Afară!"

Am terminat cu chitanţa, şi mă îndrept spre scări. Prin uşa deschisă o văd pe vecina mea trăgând cu furie de un bărbat care încearcă să se agaţe de pereţi ca să nu fie aruncat afară din casă, acelaşi pe care-l rugasem de mai multe ori într-una din zilele trecute să nu mai fumeze în hol. Atunci ieşise afară, scuzându-se, după care îl găsisem din nou fumând în holul blocului. Acum pare băut, se clatină pe picioare. Dar nici aşa femeia nu-l poate urni din loc, aşa că-şi schimbă abordarea, începe să ţipe, de data asta cu un glas mai ascuţit: "Ajutor, ajutor!"

"Ei doamnă, exageraţi", spune mai mult pentru sine administratorul. Înainte să apară ea de la coafor, îmi explicase că proprietarul a venit cu poliţia să-i ceară să plece, dar că ea n-a vrut, a spus că a plătit pe un an înainte, şi că dacă nu primeşte banii înapoi, nu pleacă. Proprietarul a fost apoi la compania de electricitate ca să anuleze contractul pentru lumină. Acum pare însă un conflict casnic, în care administratorul nu s-ar amesteca, iese afară, îşi aprinde o ţigaretă. Încearcă de ceva vreme să se lase de fumat, şi-a redus mult cota. Fumează numai când e nervos, ca acum. Şi are tot felul de motive. Cu o zi mai devreme o maşină a ricoşat seara, pe ploaie, dintr-alta, şi a intrat în maşina lui, chiar în faţa blocului. Era de faţă. La început a crezut că doar două maşini au fost implicate în accident, l-a sunat pe unul din vecini să-i spună să coboare. Apoi a văzut că şi o a treia e lovită, a lui: ambele portiere din stânga înfundate, şi roţile din dreapta strâmbate de impactul cu bordura. Vitezomanul sărise din maşina vecinului direct într-a lui. Care a trebuit dusă cu platforma la service. "Cică doar patruzeci de kilometri pe oră, auzi minciună! Şi mai are şi asigurare la una din firmele problemă, de la care probabil că n-o să vedem nici un ban. Şi eu care tot amânam s-o vând, găsisem pe cineva care-mi dădea patru mii de euro, dar mi s-a părut puţin. Acum am rămas fără nimic. Iar cu o zi mai devreme m-am lovit aşa tare la cap când am coborât în pivniţă, n-am fost atent, că pentru o clipă mi-am pierdut cunoştinţa. Şi mai înainte mi-a căzut în cap un val de zăpadă de pe o casă pe lângă treceam, noroc că nu era îngheţată, altfel n-am mai fi stat de vorbă acum. Mi-e frică de decembrie, e o lună când mi se întâmplă numai nenorociri", mi-a spus administratorul.

Am ajuns în faţa uşii mele, îmi scot cheia să descui. Dacă vede că nu o ascultă nimeni, vecina de la parter încetează cu ţipetele. Trânteşte cu putere uşa. Blocul se zdruncină ca la cutremur.

Intru în casă. Administratorul reintră în holul blocului. Discută cu cineva venit să-şi plătească întreţinerea.

(Bucureşti, decembrie 2020)