Prefer hibernarea prelungită - un interviu cu Moş Crăciun

Prefer hibernarea prelungită, ne spune Moş Crăciun, sosit într-o scurtă vizită în România.

Virginia Burduja: Adică? De ce prelungită?
Moş Crăciun: Îmi plăcea la voi, oameni calmi, binevoitori, vorbind mult şi făcând puţin, liniştea adormitoare s-o păstreze. Am hibernat adesea la voi. Acum, însă, e prea mult zgomot. Detest situaţiile coflictuale, mă obosesc discuţiile politice nefinalizate, cronofagele opinii ale diferiţilor invitaţi, televizate cât e ziua de mare. Aşa că voi pleca mult mai repede decât obişnuiam. Nu mai aveţi condiţii de hibernare prelungită, aşa cum îmi place mie. Mai bine întreabă-mă altceva. Poate vrei să mă cunoşti, să afli ce se ascunde dincolo de poveşti...

V.B.: Înţeleg. Care este principala dvs. trăsătură?
M.C.: Bunătatea nemăsurată. Vestită şi întinsă ca o praştie-n miracol, vrăjită de Harry Potter. Să nu afle că v-am spus, îmi este bun prieten, dar primeşte mai multe scrisori decât mine.

V.B.: Ce calitate apreciaţi la un bărbat?
M.C.: Păi, bărbat să fie. Curajos, curtenitor, loial, zâmbitor, creativ şi nabab. Cu insule mii şi iahturi gârlă.

V.B.: Dar ce calitate apreciaţi la o femeie?
M.C.: Eu?! Nu m-am gândit niciodată... Stai, dragă. apreciez diplomaţia nemiştocară, scuză termenul, dar am observat, ascultând/ citind dorinţele copiilor voştri, că folosiţi un limbaj foarte limitat, colorat în nuanţe închise, mohorâte. Sunt convins că sunt şi alte calităţi de răsucit mintea bărbaţilor, le voi afla. Anul viitor, să mă întrebi acelaşi lucru.

V.B.: Ce preţuiţi mai mult la prietenii foarte apropiaţi?
M.C.: Să-nţeleagă şi ei ce înseamnă pandemia, criza mondială, poluarea. Să poarte masca regulamentar, să nu mă viziteze, doar vorbim la telefon vrute şi nevrute. Să-şi pună mai puţini rudolfi la sanie, să zboare cu ambarcaţiuni mai mici decât a mea, încărcate cu mai puţine daruri, să le pot spune pe bune: sâc!, sunt mai bun decât voi!

V.B.: Aveţi un defect major?
M.C.: Generozitatea, nu vă spusei? Că-i soră dreaptă cu prostia şi-i las pe toţi în ceaţă dilematică.

V.B.: Mulţumim, Moş Crăciun. Încheiem discuţia noastră, trebuie să plecaţi pentru că... Dar nu repet ce-aţi spus la început. Încă o dată mulţumim pentru scurtul timp acordat.