Prânz festiv cu hulubi năduşiţi, babe opărite tare bune, pâne spaniolească şi câte altele

Periindu-i cu mişcări moi redingota, coana Aglăiţa întrebă cu glas de miere:
- Apoi ce-ai vre mata, dragă Mihalache, să prânzeşti vineri, că-i Crăciunul. Supă pisată sau de raci? Bou la modă? Spănac de curechi vânăt? Găluşicele de smântână cu raci sau maiuri de gâscă cu cerc de orez împregiur? Salce de hrean cu migdale? Budincă împărătească? Pâne spaniolească? Babe opărite tare bune? Tort de lenţi cu gratii? Pregătim şi o zalatină de alămâie?
- Mai rar, Aglăiţa mata. Apăi, supă de raci şi ce mai vre mata. Dar să nu lipsească hulubii năduşiţi, ouăle franţuzeşti...
- Marghioliţo, sări de grabă, clopoţi coana Aglăiţa.
- Nu am nevoie de nemic amu...
- E nouă, nu ştie reţete străineşti. Spune-i mata, dragă Mihalache.

O zvârlugă de fată intră imediat şi se opri în faţa boierului, urmărindu-i cu ochi mari reţeta cea cercată:
- De ouă franţuzeşti. Iei ouă şi le ferbi vârtos, apoi faci puţin unt şi-l amesteci bine cu ouăle şi pui şi puţin petrinjel verde, apoi le faci chiar ca ouăle şi le moi în albuşul de ou şi le tăvăleşti bine în posmag şi le prăjeşti în unt.
- Dar...
- Apăi n-ai învăţat nemic la boier Costachi?
- Îhî. Borş polonez, pilaf turcesc, mâncări greceşti fierte, cu verdeţuri în unt...
- Înţăleg. Ascultă bine, că vreau şi anghinar umplut. Să iei anghinari şi să le curăţi frunzele cele groase şi să le ferbi cu apă, pân ce se moaie. Apoi freacă puţin unt, taie puţintică pâne muietă în lapte şi scobeşte puţin anghinarii. Miezul acela îl hăcuieşti ori cu puţină carne, ori cu gâturi de raci şi le mestecă cu unt, apoi pune un ou înuntru şi puţină sare şi piperiu şi umple anghinarii. apoi îi ferbi puţin, îi aşază în farfurii şi le faci sos de smântână deasupra. Şi nu uiţi, la rasol, neapărat salce de hrean cu migdale. Nu ştii fată? Apăi ţi-oi spune. Urechi ciulite, da? Iei cinci linguri de smântână, jumătate lingură de făină şi le amesteci tare bine la un loc. Apoi pui înuntru un polonic de zamă de carne, o mână de migdale pisate bine, o bucăţică de zahar şi hrean ras, iarăşi o mână, şi mestecându-le, laşi să dea un clocot şi să torni peste rasol. Ai înţăles? se aspri deodată glasul boierului. Treb să plec amu. La prânz, astăzi, budinca împăratului...

Şi ieşi pe uşă, lăsând în urmă zor mare.

(După prima carte românească de bucate, 200 de reţete cercate de bucate, dulciuri şi alte trebi gospodăreşti de M. Kogălniceanu şi C. Negruzzi, care îşi doreau să europenizeze ţara, ceea ce ne dorim încă şi astăzi. A fost tipărită prin 1842, "cu cheltueala şi îngrijirea unei societăţi de iubitori de înaintarea şi strălucirea neamului Românesc". Specie pe cale de totală dispariţie în România cea contemporană.)