2020 este anul psihozelor, claustraţi între pereţi - zi de zi aceiaşi - unii se afundă în depresii, în boli parşive - ce până acum au germinat surde - sau în preocupări şi atitudini bizare care-i fac de nerecunoscut. Drama cucoanelor care nu mai au pe unde să-şi etaleze toaletele este pe măsură. Vajnicii amatori de restaurante stau zgribuliţi sub copertine la căldura lămpilor stradale şi îngurgitează rapid bucatele aburinde. Cei care nu umblau pe nicăieri, doar survolau internetul în călătorii imaginare, n-au de ce să se mai "ducă" pe alte tărâmuri, pentru că nu prea mai circulă nimeni, toată lumea stă "acasă": site-urile politice şi geografiile damnate cu victimele virusului Corona sunt peripluri mai interesante. Da, lumea s-a schimbat, s-a virtualizat şi mai mult. Vecinii, prietenii, iubiţii, duşmanii nu mai sunt palpabili. Afară, te întâmpină o lume distantă, de măşti care execută mişcări stereotipe; bat pasul pe loc în cercuri cu raza de doi metri, se reped cu furie şi zgâlţâie aparatele ce scuipă săpun dezinfectant, îşi aşază mai bine masca pe faţă după ce îşi dezaburesc ochelarii, îi apostrofează cu indignare pe cei sosiţi la "bal" fără mască. Stresul, panica şi un maniheism radicalizat, fără precedent, răbufnesc de peste tot. Nu-mi dau seama dacă pandemia actuală ar fi mult mai puţin dramatică în afara tehnologiei. Cred că drama ar rămâne o chestiune strict personală - a şti sau a afla mai puţin ne-ar ajuta să supravieţuim mai natural. "Fake news" e o pandemie căreia niciun vaccin nu-i poate veni de hac. Otrava odată răspândită şi asimilată în conştiinţele dez-imunizate ale oamenilor nu pare să vină cu niciun antidot.
Se pare că pandemia a alimentat schizofrenia conspiraţionismului peste măsură. Claustraţi la rândul lor - confruntaţi cu schimbările şi problemele de care suferă întreaga suflare - vajnicii conspiraţionişti, într-un exces explicabil şi oportunist de imaginaţie, s-au întrecut pe ei înşişi. Teoriile curg avalanşă, din ce în ce mai convingătoare şi mai temeinic documentate. Fascinaţi de atâta elocvenţă şi presaţi de timpul ce nu mai face faţă la puhoiul de "news" ce ne atacă din toate părţile, le digerăm pe nerăsuflate fără să ne mai uităm la ingredientele ce ne devorează raţiunea şi bunul simţ cu voracitatea perverselor E-uri. Curg fără oprelişti prin venele internetului, polarizând reţelele de socializare ce-şi ridică tot mai sus poalele în cap, cultivându-şi zi de zi agresorii. Şi în fiecare undă 5G sau microgram de vaccin COVID stau câte un mic Bill Gates sau George Soroş la pândă, tupilaţi, să ne fure libertatea sau, dacă nu, măcar sănătatea. Sfârşitul acestui rotund şi tulburător an e încununat de teoria "Marii resetări", cea mai năstruşnică dintre toate - 5G şi COVID-ul au devenit instrumente sau oportunităţi să ne globalizăm cu toţii "socialist", adică să ne înrobim unor forţe oculte ce vor conduce demonic omenirea. Sperăm că noul Babel - conspiraţionist - cu toată confuzia pe care o creează (de data asta, fără intervenţia divină) se va prăbuşi la fel de repede ca multe alte "teorii" similare ce au atacat mass-media de-a lungul timpului. O remarcă constatată personal - persoanele care convieţuiesc singure (fără consort, fără copii) s-au dovedit a fi ţintele cele mai uşoare ale acestor conspiraţii mondiale. Posibil ca un anume tip de insecuritate, instabilitatea zilei de mâine, pe care ţi le induce, conştient sau nu, singurătatea, să-ţi creeze o vulnerabilitate către aceste mecanisme ce au aerul protector de-a te pune în temă, de-a te preveni, de-a-ţi alimenta starea de alertă inerentă sentimentului de teamă existenţială, în mod firesc mai exacerbată decât la persoanele care se confruntă zilnic cu alţi membrii ai familiei. În plus, fiind progresiv rejectaţi de cunoştinţe, prieteni, iubiţi sau alţi membri ne-convivi ai familiei ce nu împart cu ei delirul conspiraţionist, aceştia se înverşunează şi mai tare (pentru că conspiraţia e o psihoză completă - toată lumea devine duşmanul nostru!). Vor continua să-şi alimenteze furia mereu din acelaşi tip de surse, refuzând să urmărească şi alte publicaţii (reputate!), oricât de conservatoare sau centriste ar fi ele.
Cel mai grav sau foarte grav este că observăm cum acest "conspiraţionism" (de altă natură, la capătul opus al corabiei) atacă tot mai agresiv şi artele. Şi când spun grav, o spun cu speranţa că arta, singura, ar mai putea salva faţa pictată în culori stranii şi tot mai kitsch a acestei lumi. Sub imperativul acestei ideologii de-a fi "corect politic" - ca responsabilitate socială - de multe ori, arta plastică, arta spectacolului - care, de multă vreme, e mai mult impostură sau e, în fapt, în bună măsură epuizată - a luat-o razna de tot. Mă plimb prin Chelsea, un vechi cartier artistic, plin cu galerii de artă, situat pe malul vestic al Manhattanului. Galeriile redeschise după luni de tăcere, nu se pot viziona decât cu programare, la oră fixă, cu mască, termometru şi poză la intrare - ca la serviciul de paşapoarte. Urmează să fie în curând din nou închise odată cu restaurantele - chiar şi în varianta lor stradală cu copertine şi lămpi încălzitoare. Dar, nu-ţi fie teamă, n-ai pierdut nimic. Încăperi uriaşe, aproape goale, adăpostesc nişte lucrări care nu te atrag nici estetic, nici conceptual, nici măcar prin originalitate. În schimb, sunt foarte bine documentate, textele aferente vin cu o filozofie şi o metafizică stufoasă şi sibilinică, ce te îndeamnă să mai arunci o privire piezişă şi condescendentă capodoperei în pieire. Galeriile Gagosian ce odinioară veneau cu colecţii inedite, sunt invadate de arta minorităţilor (doar pe alocuri, meritorie!) sau de geometriile armonice, pline de etos patriotard ale lui Ed Ruscha, guvernate de trei embleme: steagul american, muntele şi cauciucul, ce se întrepătrund mecanic, neabstract şi ne-armonizat în tablouri de dimensiuni nu foarte mari - dar care arestează fiecare câte un perete întreg.
Cu toate năpastele lui, anul 2020 nu a fost lipsit de merite. Festivalurile internaţionale şi naţionale de teatru şi film s-au deschis publicului larg prin transmisiuni online pe gratis sau la preţuri modice. Mai mult decât atât, instituţiile culturale şi-au deschis generos arhivele şi au pus la dispoziţia iubitorilor de muzică, arte dramatice şi coregrafice, creaţii vechi, de mare valoare. Un Babel cultural de o diversitate copleşitoare a invadat internetul, punând, la orice oră din zi sau din noapte, pe spectatorul claustrat şi disperat - dintr-odată "fără spectacole" - în surprinzătorul paradox "l'embarras de choix" a unor spectacole ce altfel ar fi rămas inaccesibile.
2020 este un număr rotund cu o anume simetrie. Conotaţia metafizică a numărului zero de "nimic" şi de "totalitate" (aspectul său divin) ne ajută să intuim semnificaţia experienţelor pe care le trăim. Alăturaţi şi răsturnaţi, cei doi zero din componenţa numărului formează semnul infinitului. 2020 nu va fi uitat sau va fi uşor de reţinut, pentru toate deraierile acestui an care va rămâne în istorie. E alegerea noastră să ne hotărâm pentru "nimicnicie" sau pentru unificare. În extremis, moartea tot alegerea noastră este, dacă optăm pentru neant sau pentru eternitate. Este anul cu cei mai mulţi bolnavi - loviţi crunt de afecţiunile lor mai noi sau mai vechi exacerbate de COVID - cu cei mai mulţi morţi pe zi, şi poate vom afla în curând că şi cu cei mai mulţi ne-născuţi încă (in nuce) - între patru ziduri, lumea n-avea altceva mai bun de făcut!
Punctul "0" indică o stare insolubilă, de stagnare, fără întoarcere, dar şi o subtilă deschidere care ne îndeamnă să ne ridicăm deasupra lucrurilor. Matematic, numărul "0" demonstrează prin toate operaţiile esenţiale acelaşi lucru: nu schimbă cu "nimic" ceea ce este. Dacă am reuşi să ne "împărţim" la acest originar "0" ne-am apropia de infinit, de totalitate sau de divinitate. Situat înainte de timp - momentul zero ne apropie ireversibil de moarte, ajunse la zero, resursele noastre ne epuizează în eternitate. Cifra "2" nu e mai puţin controversată, sau mai exact simbolistica ei include aceeaşi coincidentia oppositorum. Ȋn sens biblic, "2" este poziţia lui Isus în Sfânta Treime, pentru că nu-l putem despărţi pe "2" de complexitatea lui "3". Deci "2" înseamnă întregire, echilibru, dar este şi cifra păcatului, dualitatea presupune contrarii, polaritate. Numerologic, 2020 se anunţă ca un simbol puternic, echivoc - deschis liberului arbitru.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)