A pornit ca un an normal... Eu chiar aşteptăm să fie spectaculos, aveam o senzaţie, însă plăcută! Auzisem despre apariţia virusului în China, dar nu mi-a trecut prin cap că se poate ajunge la asta... Apoi, în ianuarie şi februarie, părea că e o normalitate... Iar în martie... lumea s-a oprit!
Întotdeauna am visat un an sabatic... Dar nu să mi-l bage cineva în traistă: "Na, poftim, stai acasă un an!" Nu, mulţumesc!
Apoi a venit liniştea aia apăsătoare, au venit ştirile despre Italia, apoi am văzut primăvara prin geam, străzile alea goale... mi-am petrecut vara în balcon... Am vorbit cu prietenii prin videocall, am gătit chestii, am mutat mobile atât prin casa mea, cât şi a prietenilor... Am văzut filme, am citit, am vorbit la telefon, mi-am tot zis textele, să nu le uit... Dar am fost sănătoşi, şi eu şi băiatul meu, şi familia mea, şi prietenii! Mă rog, cei care au făcut covid au avut forme destul de uşoare, slavă Domnului!
Tot ziceam că fac parte dintr-o generaţie care a trăit cutremurul, revoluţia, mineriadele, Colectiv-ul... Uite că am trăit şi o pandemie...
2020... Nu anul e de vină! Oamenii-s de vină...
Sper să se termine curând, ca să nu dăm vina şi pe 2021 (că şi ăsta arată frumos, cu două numere consecutive...)
Sper că a înţeles omenirea acest bobârnac divin...
Sper să dăm mai multă valoare zâmbetelor, îmbrăţişărilor, întâlnirilor, atingerilor...
Sper să fie bine... Sper...
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)