TVR în Vacanţa Mare (de orice responsabilitate, talent etc.)

Scrisoare către colegii din Consiliul de Administraţiei al Televiziunii Române
 
Stimaţi colegi, la mulţi ani!
 
Aşa cum eu, unul, nu aş fi dorit să mi se confirme, revelionul TVR 1 cu "Vacanţa Mare" a fost o dezolantă şi revoltătoare ruşine, chiar mai mult (adică mai jos) decît mă aşteptam, dovedind nu numai o desăvîrşită şi virulentă uitare a valorilor, inclusiv (şi poate mai ales) în ceea ce priveşte divertismentul, pe care trebuie să le cultive un serviciu public de televiziune şi, în consecinţă, o eroare editorială şi de programare, ci şi, cu atît mai grav (dacă se poate şi dacă mai era cazul), în actualul context de criză, o periculoasă promovare implicită şi explicită, prin glume şi prin invitaţi (în frunte cu Dan Bittman), a coronascepticismului şi a antivaccinismului, care ar putea fi, chiar, încadrată la "zădărnicirea măsurilor de combatere a pandemiei". I-a stabilit cineva, înainte, acestui program condiţiile de conţinut? L-a avizat cineva, după producere, dar înainte de difuzare? Sau a trecut direct pe post ca o postare pe Facebook, fără nicio prevenire şi fără nicio "moderare"?
 
Pe scurt, este vorba de o regretabilă, penibilă şi penală, şi mult prea scumpă, şuşanea (în termeni "tehnici" de strategie de programe, o "vomă", cum cinic spunea, în vremuri de glorie, la Pro TV, Adrian Sârbu), pedagogic periculoasă în plus, care în niciun caz nu avea ce să caute pe principalul canal al serviciului naţional public. Dacă respectivii "comici" sînt atît de buni, de ce acest program nu a putut fi "vîndut" comercial? S-a încercat cumva? Oricum însă, chiar şi aşa, nu ar fi avut ce să caute la o televiziune publică.
 
M-am uitat, în paralel, la revelioanele altor canale publice europene, accesibile pe cablu, cum ar fi Rai 1 sau France 2. Nu vorbesc de bugete şi de resurse, ci de responsabilitate şi de creativitate specifică, adică de profesionalism. Astfel, la Rai 1, de pildă, protagoniştii respectau vizibil, vădit, cu emfază chiar, deci în mod responsabil şi pedagogic, distanţarea fizică, inclusiv, între muzicanţi, prin pereţi de plexiglas, ceea ce era departe de a strica designul scenografic (dimpotrivă), iar la France 2, în lojele mai mult, ostentativ, goale ale Teatrului Regal de la Versailles, puţinul public purta, la fel de demonstrativ, dar cu deplină eleganţă şi desăvîrşit bun gust, măşti de protecţie, insuflînd în felul acesta publicului, aşa cum trebuie să facă, în principiu, orice televiziune (dat fiind că, privată fiind, emite public, nu privat), dar obligatoriu orice serviciu public de televiziune, un adevărat stil, deci distincţie, adică dezirabilitate a purtării măştii.
 
Atît deocamdată. Aceasta este, pe scurt, la o simplă privire, părerea şi analiza mea. Din datorie civică, în calitate de simplu consumator-cetăţean şi în nume propriu, de ruşine şi din revoltă, în legătură cu cele expuse mai sus, ţin să vă informez că am sesizat online Consiliul Naţional al Audiovizualului. Aş fi făcut-o oricum. 
 
Cu deosebită stimă şi consideraţie, şi în speranţa unui An cu adevărat Nou (care însă nu poate veni singur, de la sine, dacă nu lucrăm pentru el),
Bogdan Ghiu
 
Post scriptum. Pe vremuri, în zilele de după revelion, la TVR exista un program care se intitula "Dacă doriţi să revedeţi". Ar dori cineva, acum, să revadă Revelionul "Vacanţa Mare"? Poate nu ar fi rău, dar cu creionul în mînă.
 
Scurtă revenire: abia aştept audienţele Revelionului de la TVR1. Oricum, şi în cazul în care, să zicem, ar fi rele (deci prost estimate), cît şi în cazul în care ar fi bune, ele trebuie interpretate negativ, în cazul al doilea tocmai pentru că s-ar dovedi periculozitatea publică a mesajelor unor astfel de programe, care, repet, nu ar avea (şi nu ar fi avut) ce să caute nici la televiziuni private, darmite la una publică.