Să tot munceşti de acasă, digital-global, aici oricum nu ai unde să ieşi din casă, terenul e al "altora". Deja încapsulaţi, ne pregătim pentru Interstellar, afară e vidul, Planeta tot mai străină (şi mai plină de "străini" care de care mai periculoşi, mai contagioşi), totul e să putem trăi ieftin, să zbîrnîie internetul şi să nu deranjăm fizic pe nimeni. De vis!
În 2020 ne-am bîlbîit şi am bătut pasul pe loc: 20, 20... În 2021 poate începem să reînvăţăm să numărăm corect, progresiv, aditiv: 20, 21, tot înainte.
Evul Media s-a răspîndit, "capilar", în tot corpul societăţii, metastatic sau infecţios (dacă astea două nu vor fi fiind, de fapt, una singură), şi acolo trebuie vînat: Vaccin contra Virus. Potrivit noii tactici militare a vaccinului anti-Covid, prin ajutorarea auto-apărării organismului. Ceea ce este perfect foucaldian şi în spiritul statului de drept: înarmăm populaţia, dar nu le putem face revoluţiile în locul lor.
Dar este clar că nu mai ţine, şi statul (statalitatea) trebuie să se reinventeze în amonte, împiedicînd ca pîraiele şi întregul bazin hidrologic al comunicării instantanee de masă să devină flux de gunoaie, sursă de otravă în loc de sursă de sănătate.
Atîta doar că cenzura este nu numai obsoletă, ci şi, mai cu seamă, ineficientă dat fiind că, doar, reactivă. De aceea trebuie reîncepută munca de reinventare a instituţiilor, iar, în limbajul lor, a nu avea şcoli, Şcoală şi drumuri înseamnă a fi ne-patriot, a acţiona împotriva interesului naţional (sau comun, public etc.). Ştim însă care este acela? Interesează pe cineva discuţia pentru definirea lui, tocmai, public şi în comun?
Noi nu ne vom vaccina niciodată. Şi asta pentru simplul motiv că vaccinul nu va ajunge niciodată pînă la noi, persoane cu activităţi "neesenţiale" cum ar fi, de exemplu, cultura, nişte bieţi infecta(n)ţi infecţi.
Căci a apărut ceva nou, pe post de la mulţi ani: VoC 202012/01. Şi un nou cuvînt oribil, deviant, extraterestru (aşa cum am devenit deja toţi): variant. Ca fiecare dintre noi, variaţie şi "variant" al unui prototip lipsă. Traducere între traduceri, cu origini (greu de aflat), dar sigur fără original.
La mulţi (ani) (,) varia(n)ţi!
Ca să fim juşti: după vaccinul "chinezesc", variantul "britanic"? Europa pentru un Brexit dur sanitar, aşadar! No (More) Deal(s)!
"E despre" (cum agramat se spune acum) anul care abia a început, ca să nu uităm şi să nu ne facem iluzii, adică ca să nu negăm, că se întoarce împotriva noastră (propria negaţie), şi ne neagă şi mai şi, posibil de tot. De fapt, eu cred că mutaţia "variantului" este produsă de negaţionismul tot mai popular, contaminant şi contagios fără virus.
Concurenţă vaccinare/virus (nou). Cine credeţi că va cîştiga? Omul, desigur, dar nu chiar în totalitate (nu toţi oamenii din "Om").
Citesc, dintre foarte noii filosofi ai Pămîntului (nu doar - dar deloc! - ai pămîntului, adică ai solului care cere sînge) o carte despre lupi, despre - printre altele - cum comunică ei (teritorial, dar nu numai) prin... căcat: ca noi! E vorba despre scris şi cultură.
Şi, ca şi cum virusul n-ar fi de ajuns, Omul-Virus: Lovitură de State. Demo-Stazie. De la Stasis. O stază. Meta-Stază.
Cine zicea că "revoluţia nu va fi televizată"? Păi atunci, de ce s-o mai faci? Fără selfie-uri? Turism insurecţional.
Ah, ce-mi plac imaginile ăstea de la Minsk! Ce dezamăgire, totuşi: la Kiev le-a ieşit mai bine. Cît despre Bucureşti, acolo s-a născut televiziunea de ştiri. Da: despre Washington este vorba.
New 9/11: from inside (again?).
Marş-a-Lago! Marş-la-Lagăr!
Neo-Enlightenment quick, now!
După care fraierii, "ţăranii", se plîng c-au fost "făcuţi", că au căzut pradă propriilor porniri şi "chemări". Posibil, căci logic. Ciudată, totuşi, diferenţa dintre violenţa pătrunderii şi calmul deambulării auto-foto prin Capitoliu: hîrtii pe jos prin birouri, dar, în afară de geamuri şi uşi, atît cît se vede, nicio vandalizare. Păi dacă erau antifa, ce focuri mai puneau... Nu pot să nu-mi aduc aminte de un celebru tablou al lui Piliuţă despre ţăranul răsculat de la 1907 cu toporişca pe pian, uimit, redus de ceea ce nu putuse nici măcar să-şi imagineze. Sau de ce trebuie, totuşi, instituţiile să fie clasic-impunătoare, sublim-strivitoare. Arhitectura puterii, puterea ca arhitectură, ca putere de arhitectură.
Ştie cineva, autorităţile române de vîrf, reprezentative internaţional, au reacţionat în vreun fel, oficial, faţă de "noaptea americană"? Nu că ar conta pentru cineva, doar pentru noi, dar totuşi... Poate sînt de acord cu ce s-a întîmplat şi nu ştim... Poate doar tacit... Vreau să ştiu. Sau tăcerea e de (la) AUR?
Deci cumva Preşedinţia şi Guvernul României sînt de acord, tacit, cu ce s-a întîmplat la Washington? Mi se face (încă şi mai) frică.
În continuare e vacanţă (în toate sensurile, unul mai tare ca altul) aici. De putere-responsabilitate-imagine, în primul rînd. Presidency aka Residency. Preşedinţia ca Reşedinţie. În asta (P)Rezidă.