06.01.2021
2020 a fost pentru mine un an aparte, în care m-am întors cu mai multă asiduitate ca oricând la meseria mea de textier. Mi-a plăcut că am putut colabora pe îndelete cu muzicieni care poate, într-un an normal, ar fi fost ocupaţi cu "cîntările", dar care acum, iată, au avut răgaz pentru creaţie, pentru faza de laborator a muncii lor... şi deci şi pentru mine! Aşa că, da, poate că sînt un profitor de criză:)

Multe dintre proiecte sînt încă în lucru şi se vor concretiza în 2021. Acum, pentru cumpăna dintre ani, pot etala însă câteva dintre ele.

1. Dan Manciulea. Colaborarea cu acest maestru al folkului, multi-premiat şi apreciat, a început dintr-o joacă, dintr-un pariu pe facebook, şi - iată - s-a lăsat cu un playlist întreg. Până acum avem deja cîntece cît de un album întreg, dar vă prezint aici numai două dintre ele. Ambele au tematică socială şi atacă teme de care lumea artistică de la noi se cam fereşte.

Am înfrânt este un cîntec despre generaţia noastră, 50+, care "am făcut revoluţia", dar am eşuat într-un prezent departe de aşteptările noastre optimiste.


Copilul universal este un cîntec despre migraţie, resimţită... de acasă, de către un copil rămas singur, după ce toţi ai lui au plecat să muncească "afară".


2. Ninigra, Vreau să am prieteni. Mihai Iordache este compozitorul alături de care m-am format pe deplin ca textier. Împreună cu el am plănuit de mult o serie de cîntece pentru voce şi sensibilitate feminine, pe care, în sfîrşit, le-am putut concretiza graţie aranjorului şi producătorului Tavi Scurtu, într-un veşmînt electro-pop care consună - am aflat - cu un adevărat trend retro. Iar dacă pe Mihai îl ştiţi mai mult ca saxofonist şi pe Tavi mai mult ca toboşar, pe Ana-Cristina Leonte o ştiţi, fără îndoială, ca una dintre cele mai bune voci ale jazzului românesc. Ea este cea care a dat glas şi trăire proiectului Ninigra. Deocamdată, iată primul cîntec, dedicat celor care tînjesc după mai multe prietenii, fie şi virtuale, şi suferă de însingurare pandemică.


3. Direcţia 5, Vreau acasă. Încă un cîntec "de pribegie", dedicat românilor din diaspora. S-a întâmplat să fie lansat în timpul primului val pandemic, cînd tocmai începuseră restricţiile de zbor. O coincidenţă nedorită de nimeni... Cîntecul a intrat pe ultimul album al Direcţiei 5, Lumea noastră. Compozitorul Marian Ionescu mi-a mai încredinţat o piesă de pe acest album, dar vă las s-o descoperiţi (mai ales că va fi lansată ca single în 2021).


Sper ca la anul să auziţi ce am în lucru cu Bogdan Munteniţă de la RIT, precum şi cu trupa mea de suflet, Sarmalele Reci (care, apropo, vă invită la un concert pe streaming online în 24 ianuarie 2021).

Un an bun tuturor, unul în care să ne bucurăm mai mult de muzică, versuri şi - cît de curînd - de spectacole offline!

Şi, mai ales...
Mulţi ani înainte comunităţii LiterNet!

Florin Dumitrescu cu Josef Kappl, Pasărea Rock, ex-Phoenix

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus