06.01.2021
tolo.ro, ianuarie 2021
Anul trecut am deschis topul pe 2019 al unui cititor fără pretenţii cu cartea Marinei Abramovici, Încălcând toate graniţele. Recomandările lui 2018 începeau cu volumul Contextul, parodia italianului Leonardo Sciascia. Pentru 2020, aşa s-a întâmplat să fie, rămânem în Europa cu un roman al lui Romain Gary.

Cartea anului: Dincolo de limita aceasta biletul îşi pierde valabilitatea - Romain Gary, editura Humanitas


Romain Gary este singurul scriitor francez care a cîştigat de două ori Premiul Goncourt. Întâi cu numele său, apoi cu pseudonimul Emile Ajar, când şi-a trimis un văr care s-a dat drept autor să ridice premiul; nimeni nu ştia cine e Ajar.

Dincolo de limita aceasta biletul îşi pierde valabilitatea, Humanitas, este scrisă în 1975 şi tradusă recent de Liviu Papuc, pentru efortul şi talentul căruia niciun compliment nu e prea vibrant. Şi datorită traducerii, cartea a căpătat o actualitate care te face să te freci în mod constant, şi nerecomandat în 2020, la ochi.

Lumea din urmă cu 45 de ani e aici, cu poveştile de iubire, bărbaţii care nu ştiu să piardă şi marile companii pe care statul nu le lasă să moară pentru că, cunoaşteţi replica, sunt prea mari. Ar fi o carte despre decădere, dacă nu ai leşina de râs în multe dintre paginile sale. Am muri dacă nu ar mai fi umor aici, printre noi.

La această categorie au mai punctat:
N-am mai visat de mult că zbor a lui Taichi Yamada, Humanitas. Scriitor şi scenarist de televiziune născut la Tokyo, Yamada a construit un roman imposibil de uitat, un soi de salvare la care visează fiecare suflet de contabil din noi.
În livadă, rândunicile de Peter Hobbs, Polirom. În Himalaya, la graniţa dintre India, China şi Pakistan, locul unde anul acesta s-a tras mereu a război cald, un tânăr revine în satul natal. Suferă de o formă de epuizare în care se poate regăsi toată lumea acestui an. Cum trece de ea e o lecţie modestă şi necesară.
O cale îngustă spre nordul îndepărtat este cartea cu care australianul Richard Flanagan a câştigat Man Booker Prize. A apărut la noi la finalul lui 2019, la editura Litera. Nu e o carte uşoară şi nici nu ar trebui să fie, căci e povestea durerii din război, un război adevărat, faţă de care suferinţele noastre de societăţi în izolare legate la Netflix pot sta, simbolic, la coadă.

Şi două cărţi mai vechi, recitite pe post de (sau împreună cu) orice-metodă-antidepresivă: Abanos a lui Ryszard Kapuscinski, unul dintre cei mai mari reporteri ai lumii cu fragmente antologice din Africa postcolonială şi Cutia neagră, capodopera lui Amos Os, scriitor de la dispariţia căruia se împlinesc doi ani şi care era atât de neîndurător cu el (într-un interviu spunea că nu-i mai place Cutia neagră) şi atât de bun cu toţi ceilalţi.

2. Cartea de non-ficţiune a anului: 1927 - o vară care a schimbat lumea - Bill Bryson, editura Polirom


Talentul lui Bill Bryson e ceva ce-l mobilizează într-un fel unic în cărţile-documentare pe care le scrie. Cu cât e mai bun, cu atât intră în mai multe detalii de atmosferă. Sau e invers, de fapt. Cu cât e mai muncită documentarea, cu atât iese mai bine portretul epocii. 1927 - o vară care a schimbat lumea, Polirom, traducere de Ioana Aneci, Doamne, măcar tu pune traducătorii la "lucrători esenţiali", spune povestea unui an incredibil. E anul transformării lumii, e anul în care nu doar că s-a inventat televiziunea, dar a început ceea ce azi numim dominaţia americană.

Foarte aproape a fost:
De ce nu fac zebrele ulcer, a lui Robert M. Sapolsky, editura Publica. Cartea ne spune, pe scurt, de ce nu putem întârzia în stresul lui 2020. Mecanismul nostru de supravieţuire, "luptă sau fugi", este minunat pe termen scurt şi distrugător pe termen lung. Deşi probabil fix asta se va întâmpla în 2021.

3. Cartea Science Fiction a anului: Artemis - Andy Weir, editura Paladin


Cunoscut pentru Marţianul, Andy Weir e maestrul referinţelor tehnice, dar în Artemis, o carte cu acţiunea derulată pe colonia Lunii, personajele fac totul.

4. Cartea poliţistă a anului: Ziua răzbunării - John Grisham, editura Rao


Ziua Răzbunării, RAO, poate că nu e cea mai antrenantă carte a lui John Grisham, dar e una dintre cele mai fluente într-un sens realist şi uman. O crimă aparent fără noimă ne târăşte într-o colecţie de minciuni nevinovate, care se fac tot mai mari şi mai letale.

M-am reapucat de Un spion desăvârşit, socotită de mulţi critici cea mai bună carte a lui John le Carre, cel care nu mai e printre noi.


Am lăsat în afara concursului, căci cunosc autorul, cea mai cald-feministă carte pe care am citit-o de multă vreme. Fostă jurnalistă, Antoaneta Opriş e coscenaristă a filmului colectiv, partenera regizorului Alexander Nanau şi povesteşte în jurnalul său - Mami? -Da, dragoste cum arată viaţa unei femei într-o familie de artişti cu trei copii, pe parcursul a mai mulţi ani, inclusiv cei patru în care au muncit împreună la un film care a atras atenţia lumii.

- Mami? -Da, dragoste, editura Curtea Veche, e plină de momente ca acestea.

"Martie 2015.
- Timon, mâine vine bunica să aibă grijă de voi, că noi suntem prea bolnavi.
- Cum adică?
- Adică să gătească ea, să vă spele, să vă culce...
- Şi de certat cine ne ceartă? Ea? Sau tot voi?"

"Ianuarie 2016.
- Mamă, te rog să pricepi că e absurd să ceri să fie linişte într-o casă cu trei copii. Făcuţi de tine...
Chiar e. Şi la ce ar folosi? Dar cum dracu de nu m-am gândit singură la asta?"

"August 2017.
De-abia aştept să se termine odată vacanţa mare şi să vină copiii acasă, ca să fie şi la mine în casă ordine şi curăţenie, să mănânc şi eu o mâncare sănătoasă (măcar să fie ceva, orice de mâncare în casă), să se spele vasele şi rufele, să nu se mai împută gunoiul, să am şi eu o viaţă de om, cât de cât.
Trăim o studenţie adevărată, cu frigider gol, dezordine mizerabilă, delăsare completă. Am nevoie de asta din când în când, dar nu-mi place cu adevărat"

***
Şi nu, nu am citit mult. Dar îi admir pe toţi cei care au reuşit.

***
Presa anului: Ziarele locale

Pandemia a prins presa locală din România mai vulnerabilă şi cu mai puţine resurse decât a avut vreodată. Care cumpărate de politicieni, care reduse la nivel de redacţii de 10 oameni sau chiar mai puţini, publicaţiile locale s-au mobilizat însă la un nivel care a oferit românilor din ţară şi din străinătate informaţii în timp real din fiecare judeţ, oraş sau târg.

Premiul anului 2020 merge la redacţiile locale.

Las aici o listă a lor, nu exhaustivă, cu scuze pentru cei pe care, din lipsă de timp, nu i-am pomenit. Completă nu e lista, completă a fost dedicarea voastră, de jurnalişti. Vă mulţumim!
ziaruldeiasi.ro / turnulsfatului.ro / pressalert.ro / opiniatimisoarei.ro / ebihoreanul.ro / monitorulsv.ro / monitorulbt.ro / presshub.ro / vasiledale.ro / bzi.ro / ziarmm.ro / replicaonline.ro / ziaruldevrancea.ro / monitorulvn.ro / vrn.ro / stiridecluj.ro / tribuna.ro / stiridebistrita.ro / botosaninews.ro / covasnamedia.ro / monitorulexpres.ro / observatorulph.ro / observatorulbuzoian.ro / dambovitanews.ro / targovistenews.ro / monitorulcj.ro / transilvaniareporter.ro / infobraila.ro / obiectivbr.ro / desteptarea.ro / ziarobiectiv.ro / ziarulunirea.ro / alba24.ro / impactingorj.com / citynews.ro / servuspress.ro / zch.ro / curier.ro / ebihoreanul.ro / gorjeanul.ro / ziuaconstanta.ro / ziuadecj.ro / dejeanul.ro / monitorulneamt.ro / aradon.ro / tion.ro / gds.ro / mesagerul.ro / telegrafonline.ro / voceavalcii.ro / newsarad.ro / szekelyhon.ro / zi-de-zi.ro

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus