E un drum pe care l-am văzut parcurs aşa acum câţiva ani, la grădiniţa unde a fost Andrei. Pe o masă se aşeza un material albastru închis... un cer de noapte de iarnă. Într-un colţ, creat simplu din lemne, sugerat de fapt, era un staul... un adăpost. Un drum şerpuit ducea de la un capăt al mesei spre staul. Un peisaj destul de gol. Un drum despre care ştim prea puţin. Drumul asta era creat din steluţe aurii. Pe prima din cele 24 de steluţe care alcătuiau drumul, stăteau Iosif şi Maria. Doar ei. Şi calea era în faţa lor. Zilnic mai avansau un pas. Steluţa lăsată în urmă, ajungea pe partea de pânză care urca pe perete... pe Cer... deasupra staulului.
Şi zilnic apărea din decorul asta, pe lângă micul, dar clarul, pas făcut, încă un detaliu.
În prima săptămâna din cele patru - guvernată de regnul mineral, primul care susţine baza pentru viaţă - apăreau pietre, cristale, scoici calcifiate... elemente de structură şi rezistenţă.
În a două săptămâna - cea a regnului vegetal - apăreau pe masă semne ale acestei vieţi care umple şi hrăneşte totul... doamne câtă Viaţă... ce conectare la Trăire şi Respiraţie... apar fân sau muşchi sau crenguţe cu bobiţe colorate de iarnă sau flori uscate sau cetină de brad... conuri...
Săptămâna a treia e despre animale şi ce aduc ele. Ce diferită energie faţă de primele două... apar căldură, protecţie, hrană în altă frecvenţă... apare lână şi tot ce ar mai putea fi despre animalele din viaţă noastră şi din lumea asta. Încă un nivel de Viaţă.
Săptămâna a patra e a OMULUI... şi e despre partea noastră care ne conectează cu Dumnezeu.
Şi uite aşa, parcurgem Viaţa în tot ce o cuprinde... în toate nivelele. Nu o să detaliez aici... dar e aşa... pe fiecare structură percepută.... întreg.
Şi în final, imaginea e plină şi completă. Nu suntem doar noi pe drum, TOTUL (oricât de mic ar fi fost detaliul adăugat zilnic), totul creionează tabloul atunci când am ajuns.
În plus, mai e ceva care ajunge să nu fie explicat, dar pe care îl trăieşti atât de intens, metaforic... fiecare pas lăsat în urma ta, toate experienţele, tot "drumul", ajunge să ne lumineze IMAGINEA finală... Stelele care creau iniţial cărarea, o dată ce am trecut de pasul acela, urcă "pe cer". Dacă la început "cerul" e gol, doar cu Steaua din vârf, în final avem un cer pliiin de stele... Drumul este cel care Luminează totul atunci când "am ajuns".
Am trăit tare adânc drumul ăsta de pregătire în acest an. E făcută calea prin cele mai întunecoase zile de dinainte de Solstiţiul de Iarnă.
A fost invitaţia să ne pregătim pentru Anul Nou, lăsând în urmă anul ce a trecut, dar rămânând atenţi şi treji la fiecare lucru pe care l-am avut de trăit... pentru că fiecare din ele ne-au construit imaginea mai completă a cine suntem acum.
Drumul e simplu. Gol. Uneori ne simţim singuri. Şi simţim că totul e fără rost. Să mai mergem un pas înainte pare uneori fără sens... Uneori Lumina nu se vede.
Am mutat figurinele lui Iosif şi a Mariei în fiecare noapte pe drumul din steluţe aurii înspre staul. Am simţit fiecare din regnuri venind şi spunându-şi povestea, adăugând Valoarea pe care o are în el... atât de diferit în fiecare săptămână. Cu mine tot mai completă în fiecare zi...
Am făcut asta mereu noaptea. Lăsând să se încheie ziua aşa...
Ce experienţă de a încheia ziua şi Anul conştient. Prezent la drum. Prezent la Daruri.
Imaginea nu se vede decât la final. Când te opreşti după ce ai parcurs un drum. Te uiţi şi te laşi să vezi. Să simţi. Să trăieşti.
Uite aşa ne-am pregătit noi de Revelion. Trăind Adventul. Trăind Pregătirea în sine...
Că nu e vorba despre a avea direct imaginea finală. Strălucitoare şi perfectă. E despre a continua pas cu pas în fiecare zi. Având încredere că vei ajunge.
Nu e despre "destinaţie", ci despre a alege zi de zi, clipă de clipă să mai faci un pas, să te deschizi înspre susţinerea care e oricum în jurul tău, în diferitele planuri de Fiinţă, şi să ai încredere că imaginea finală se va contura singură dacă tu îţi faci treaba...
E despre a simţi că tot ce trăieşti mai aduce o Lumină asupra a cine Eşti.
Să avem cu toţii Sărbători în tihnă.
Şi să lăsăm anul asta, exact aşa cum a fost, să se încheie. Să ne uităm cu recunoştinţă la TOT ce am trăit. Să simţim cât de multă susţinere a adus tot ce e şi a fost în jurul nostru.
Suntem acum cine Suntem.
Şi să lăsăm Lumina din suflet să lumineze drumul de acum înainte.
La mulţi ani!
P.S. Nu am făcut poze fancy cărării noastre de pe pânză albastră de acasă, pentru că mereu mă conectam la drum noaptea. Şi nu am putut să pun blitz pe ce trăiam acolo... a fost mereu la lumină de lumânare... parcă îmi era frică să aduc tehnologia în sfinţenia momentului... dar poate se simte un pic cum mi-a fost. A fost magic... clipă de clipă. Chiar şi când a fost greu...
