În 2020 am stat împreună cu familia mai mult decât aş fi putut visa vreodată, şi asta a contat pentru toată lumea!
În 2020 am gătit chestii noi şi gustoase de care ne-am bucurat împreună, multe banana bread-uri şi ciorbe de pui à la grec şi o tonă de clătite, fursecuri, cheesecake de lămâie şi cremă de zahăr ars precum şi primul Wrap delicios la micul dejun (cu un mare plus că am rămas la aproximativ aceeaşi greutate - deşi nu mă aşteptam:)
În 2020 mi-am reamintit cum e să joc ping-pong (nu am mai jucat de când eram mică şi copilăream pe la bunicii de la Cluj)
În 2020 am făcut împreună cu Şerban şi Ana filmuleţe haioase pe care le-am pus pe facebook just for fun
În 2020 am mers la mare de vreo 8 ori (mult mai des decât în alţi ani), ne-am luat cort şi echipament de camping ca să gustăm natura şi să păstram distanţa socială şi am experimentat plaja de la Corbu şi Valea lui Stan... deocamdată
În 2020 am descoperit multe seriale extraordinare pe Netflix la care nu aş fi avut timp să mă uit, care îmi plac, mă inspiră, mă impresionează, mă marchează
În 2020 m-am uitat la mai multe buletine de ştiri decât am făcut-o de când m-am născut
În 2020 am înregistrat două melodii alături de Ad Libitum Voices (au fost ca o gură de aer proaspăt şi pentru asta le mulţumesc)
În 2020 am dezinfectat pentru prima dată pungile de cumpărături cu tot ce era în ele
În 2020 mi-am luat inima în dinţi si m-am apucat de bellydance
În 2020 mi-am dorit si mai mult o casa cu grădină şi sper ca în 2021 să o găsim
În 2020 am avut cel mai frumos brad din viaţa mea
În 2020 m-am bucurat de încă un Crăciun alături de toţi ai mei
În 2020 m-am entuziasmat de primul solo de scat al Anei, de evoluţia ei la pian, de primul ei stat-în-cap la cursurile de streetdance
În 2020 am reuşit să ajut prin concertul Online pentru Hope and Homes for Children
În 2020 am avut şi primele concerte online, fără public, dar iată că nu a fost chiar atât de rău şi am supravieţuit!
În 2020 l-am văzut pe tata mai rar ca niciodată (nici înainte nu ne vedeam foarte des dar.. nici chiar aşa!)
În 2020 mi-au apărut mai multe fire albe decât în 2019
În 2020 am învăţat că pot să trăiesc cu mult mai puţin, că pot să mă opresc şi să iau o pauză, chiar aşa forţat, dar o pauză care m-a ajutat să realizez că se poate trăi şi fără alergătură şi fără stress, şi că îmi place şi aşa. Şi mi-a prins bine! Îmi prinde bine!
În 2020 am împlinit 37 de ani pe o plajă liniştită din Bulgaria, alături de Şerban, Ana şi mama, şi nu mi-aş fi dorit pentru nimic în lume să fiu în altă parte!
În 2020 am învăţat că pot să predau şi online deşi nu sunt fană şi nu mă regăsesc în asta dar... important este să găseşti soluţii!
În 2020 am participat la un jam session de jazz care mi-a încărcat bateriile pentru încă o pandemie!
În 2020 Ana şi-a făcut gaşcă cu vecinii noştri faini de pe aceeaşi stradă, care au 4 copii:)
În 2020 trebuia să merg împreună cu Şerban la Paris pentru aniversarea noastră de 1 an împreună dar... nu s-a mai putut! În schimb am adus împreună Paris-ul la noi acasă pe 28 martie cu o sticlă bună de vin roşu, brânză franţuzească şi Turnul Eiffel desenat pe uşă
În 2020 am râs, am plâns, mi-am dorit, am crezut, am pierdut încă ceva preţios din mine
În 2020 sora mea a divorţat
În 2020 ne-am adaptat şi am găsit cumva cu toţii soluţii ca să trăim mai departe aşa cum ne e dat!
Ştiu că e greu pentru mulţi, ştiu că sunt norocoasă că nu am trecut singură prin perioada asta şi pentru asta (şi pentru multe altele) sunt recunoscătoare! Sper ca anul 2021 să vină cu energii noi, originale şi constructive, cu idei noi, cu locuri noi de vizitat, cu experienţe noi de trăit, cu ciorbe noi de gătit:) Eu mi le doresc!
În continuare I like the real stuff, ca toată lumea de altfel şi abia aştept să se termine tot şi să ne reluăm viaţa normală de unde am lăsat-o pe 9 martie 2020, când ni s-a spus tuturor, la curs, să mergem acasă pentru că se închide facultatea din cauza COVID -19.
Unii spun că toată nebunia asta nu mai durează mult... alţii spun că va mai dura ani... cred că nu avem cum să ştim... cred că vom afla trăind pas cu pas, oră cu oră, zi de zi, sperând la mai bine!
Mi-e dor de probe de sunet, de turnee, mi-e dor să simt scena sub picioare, mi-e dor să cânt!
Mi-e dor să mă îmbrac în costum de şoricel şi să aud râsetele copiilor la spectacolele Clasic e Fantastic!
Mi-e dor să ies afară fără mască!
Dar mă bucur că încă sunt!
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)