18.01.2021
În 2019 mi-am dorit de la 2020 să-şi oglindească rotunjimea cifrelor în realitate şi să vină cu echilibru. Mi-a îndeplinit dorinţa într-un mod brutal, neaşteptat şi (iniţial) de neînţeles.

Încep relatarea spunând că acest an a însemnat lecţia de a pierde - neavând neapărat o conotaţie negativă.

După dezmorţirea primelor două luni din an, m-am trezit în imposibilitatea de a scoate la public două spectacole, blocată în casă şi cu întreg sufletul răscolit. Desigur, întregii lumi îi este cunoscut motivul, iar despre el s-a vorbit suficient încât astăzi - voit, nu din ignoranţă - să evit a-i mai oferi atenţie.

În marele zgomot şi imensa panică, o mulţime de incertitudini se adunau mănunchi. M-am gândit la 2020, iar primul cuvânt pe care l-am folosit mai sus, în descriere, a fost "brutal".

Pandemia neaşteptată a reprezentat o pătură pentru o serie de ilegalităţi săvârşite în instituţii "cu prestigiu", unele proaspăt aniversate pentru 70 de ani de activitate. De sub pătura pandemică a ieşit doar capul răutăţii şi al egoismului.

Să abandonez un sistem greşit şi unii lideri lipsiţi de orice formă de empatie, conduşi exclusiv de dorinţe personale şi de plăceri imediate, a fost cea mai bună întâmplare din acest an. Despărţirea de "formele noi" din Arta Actorului s-a resimţit ca o rană cumplit de dureroasă. A venit ca o forţare, m-am opus din răsputeri şi m-am consumat teribil, mai apoi El a mângâiat... Era, de fapt, cea mai fină zgârietură care mi-a fost provocată pentru a ieşi dintr-un sistem care, în actuala lui componenţă, nu mă mai reprezenta. Aşadar, am pierdut contactul cu îngrădirea raţiunii, apoi am câştigat libertatea şi suflul creativităţii.

Am pierdut ore de repetiţii şi spectacole, dar am câştigat clipe de familie.
Am pierdut călătorii obişnuite, dar am câştigat călătorii personale.
Am pierdut şansa de a mai auzi vreodată povestea lui Trompi, dar am câştigat un înger care să mi-o şoptească oricând voi avea nevoie.
Am păşit pe drumuri neumblate şi m-am întâlnit online cu monştri, însă liniştea casei m-a apărat de agresivitatea lor. Şi mi-a fost teamă să nu dispară subit conexiunea la internet atunci când m-am întâlnit cu Oameni. Răsăreau ici, colo, spre liniştea inimii.

Părinţii mei şi doamna A. sunt cei care au primit puterea şi înţelepciunea pentru a mă ajuta să înţeleg cât de împăcată trebuie să fiu. Dragii sufletului meu, vă port mulţumire infinită şi recunoştinţă pentru răbdare!

2020, ne-am împăcat! Probabil că toţi anii care se duc au un rai al lor. Curând vei intra în cufărul cu amintiri. Te păstrez în memorie pentru puterea pe care mi-ai sădit-o în suflet.

Îndrept gând bun şi iubire către Oamenii planetei. Prin cuget reuşesc să cuprind cu braţele o lume întreagă şi mă rog pentru fericirea ei. Să vă fie bine în Noul An! La mulţi ani cu sănătate!

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus