Încep relatarea spunând că acest an a însemnat lecția de a pierde - neavând neapărat o conotație negativă.
După dezmorțirea primelor două luni din an, m-am trezit în imposibilitatea de a scoate la public două spectacole, blocată în casă și cu întreg sufletul răscolit. Desigur, întregii lumi îi este cunoscut motivul, iar despre el s-a vorbit suficient încât astăzi - voit, nu din ignoranță - să evit a-i mai oferi atenție.
În marele zgomot și imensa panică, o mulțime de incertitudini se adunau mănunchi. M-am gândit la 2020, iar primul cuvânt pe care l-am folosit mai sus, în descriere, a fost "brutal".
Pandemia neașteptată a reprezentat o pătură pentru o serie de ilegalități săvârșite în instituții "cu prestigiu", unele proaspăt aniversate pentru 70 de ani de activitate. De sub pătura pandemică a ieșit doar capul răutății și al egoismului.
Să abandonez un sistem greșit și unii lideri lipsiți de orice formă de empatie, conduși exclusiv de dorințe personale și de plăceri imediate, a fost cea mai bună întâmplare din acest an. Despărțirea de "formele noi" din Arta Actorului s-a resimțit ca o rană cumplit de dureroasă. A venit ca o forțare, m-am opus din răsputeri și m-am consumat teribil, mai apoi El a mângâiat... Era, de fapt, cea mai fină zgârietură care mi-a fost provocată pentru a ieși dintr-un sistem care, în actuala lui componență, nu mă mai reprezenta. Așadar, am pierdut contactul cu îngrădirea rațiunii, apoi am câștigat libertatea și suflul creativității.
Am pierdut ore de repetiții și spectacole, dar am câștigat clipe de familie.
Am pierdut călătorii obișnuite, dar am câștigat călătorii personale.
Am pierdut șansa de a mai auzi vreodată povestea lui Trompi, dar am câștigat un înger care să mi-o șoptească oricând voi avea nevoie.
Am pășit pe drumuri neumblate și m-am întâlnit online cu monștri, însă liniștea casei m-a apărat de agresivitatea lor. Și mi-a fost teamă să nu dispară subit conexiunea la internet atunci când m-am întâlnit cu Oameni. Răsăreau ici, colo, spre liniștea inimii.
Părinții mei și doamna A. sunt cei care au primit puterea și înțelepciunea pentru a mă ajuta să înțeleg cât de împăcată trebuie să fiu. Dragii sufletului meu, vă port mulțumire infinită și recunoștință pentru răbdare!
2020, ne-am împăcat! Probabil că toți anii care se duc au un rai al lor. Curând vei intra în cufărul cu amintiri. Te păstrez în memorie pentru puterea pe care mi-ai sădit-o în suflet.
Îndrept gând bun și iubire către Oamenii planetei. Prin cuget reușesc să cuprind cu brațele o lume întreagă și mă rog pentru fericirea ei. Să vă fie bine în Noul An! La mulți ani cu sănătate!
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitație făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2020. (Redacția LiterNet)