Spuneţi-mi că mai sunt şi alţii care în loc să zică Wu-Tang Clan zic de cele mai multe ori Ku Klux Klan. E valabilă şi reciproca.
3 ianuarie
E momentul ăla din an când creezi foldere pe care le numeşti 2020 ceva şi speri să îndeşi în ele tot ce n-ai scris, colat, gândit anul trecut.
4 ianuarie
Avion cu întârziere trei ore
Zero spaţii de fumători în aeroport
Aşa că am fumat în faţa avionului
Dar am pus statusul ăsta abia acasă.
7 ianuarie
Mi-am dat seama că top 5 leitmotiv din feedul 2019 a fost:
Să facem lucruri "cu drag" şi cu diminutive
Să fim vulnerabili
Mindfulness
Apa micelară
Trotinete electrice
Vreun pronostic pentru 2020?
8 ianuarie
Sunt oamenii ăia care ascultă muzică de când se trezesc până se culcă, uneori şi în timpul somnului. Înţeleg că muzica e una dintre arte, dar cum ar fi ca şi noi, cititorii, să citim oriunde ne aflăm, dar cu voce tare, cât să înnebunească ceilalţi şi să nu îşi mai audă gândurile?
14 ianuarie
Azi am scris câteva e-mailuri în care am menţionat "ca" în loc de "ca şi". Îi şi vizualizam pe destinatari, în spatele tastaturii, cum se gândesc ce proastă sunt, aşa cum mă gândesc şi eu când ei răspund cu acest "ca şi" când nu trebuie.
15 ianuarie
Din culise: am cumpărat o ojă, dar fiindcă nu eram sigură cât de bună e, am profitat de unghia prietenului meu. Feedback? Are aderenţă, putere de acoperire, e foarte bună etc. Pentru alegerea produselor de make-up & Co. găsiţi un Pictor.
21 ianuarie
Partea bună când încerci să slăbeşti e că porţi maximum 4 rânduri de haine pe săptămână, alea care îţi vin şi dacă te faci cât doi. Nici nu cumperi alte piese vestimentare că doar nu vrei să porţi veşnic S în loc de XXS. E şi ăsta un fel de a te îmbrăca sustenabil atunci când cică te împlineşti, dar să ştiţi că unii dintre noi se simt neîmpliniţi când se-mplinesc.
22 ianuarie
Îi ştiţi pe ăia care bat în uşa de la toaletă, dar în aceeaşi secundă, cu cealaltă mână, au şi apăsat clanţa? Cică ăştia au stofă de părinţi, că îţi respectă intimitatea, dar în acelaşi timp vor să îşi exprime autoritatea.
27 ianuarie
Înainte găseam ceva intrigant pe Facebook şi ziceam altora: ia uite cum e asta! Discutam măcar zece minute pornind de la subiect. Altcineva povestea seara, la bere, ce-l distrase sau uimise de dimineaţă şi noi, ceilalţi, habar n-aveam despre ce vorbeşte. Acum, oricând deschide cineva gura despre o memă, un articol etc., sărim toţi să zicem: da, da, am văzut!
29 ianuarie
Final de conversaţie telefonică cu Mutter:
Ea: no, bine
Eu: no, bine
Ea: no, hai că mai vorbim
Eu: no, hai
Ea: no, bine
Eu: no, bine
Ea: no, bine
Eu: no, bine
Ea: no, bine
Eu: no, bine
*just hang up the phone
Şi mai ziceţi că nu-s ardeleancă.
29 ianuarie
Că tot a fost ziua aia în care am sunat familia, iaca ce mi-a zis bunica:
- Carliota, voia ta e voia paşei!
30 ianuarie
Se întâmpla să mâncăm la atelier surimi şi ne gândeam ce aroganţă lipsită de gust, până am realizat că surimi e un parizer din fructe de mare, dar nici măcar din fructe de mare, aşa că ce naiba mâncăm?
31 ianuarie
Citeam cu voce tare despre logos şi credeam că prietenul meu mi-a făcut semn pe sub masă, de s-a cutremurat totul. Am văzut penele de păun de pe pervaz cum se unduiesc, dar m-am gândit că e de la calorifer. O oră mai târziu văd pe Facebook că a fost cutremur şi recunoaşte şi prietenul meu că nu mi-a făcut semn pe sub masă, doar nu a vrut să mă sperie. Fraţilor, puteam să mor citind despre logos!
3 februarie
Sunt genul ăla de om care nu are emailuri necitite, nici măcar luni dimineaţa. Atât că în folderul Personal ţin texte despre divinaţie, oracole şi visele grecilor antici, nu facturi.
8 februarie
Saltimbancii
Azi-noapte am fost la circ
saltimbancii rosteau la colţuri
secrete
despre giumbuşlucuri în vârf de sabie
şi acrobaţii
care pot reda puteri de fier coapsei.
Am acceptat îndată
să încalec un leagăn de vată
dar nu înainte de a mă împărtăşi dintr-un corb
pe care un arlechin îl ţinea într-o palmă.
Simţeam că era vis ce făceam
dar am zis că el oricum trebuie celebrat
nu cenzurat
aşa că m-am dat de-a dura pe leagăn
cu aripa atingând creasta apei.
Cu cât mă temeam mai mult
cu atât scândura dintre coapse se dizolva
într-un număr de iluzionism.
Am început să aud
cum vrăjitoarele-şi consultă globul
cu privire la zborul meu;
alţii rânjeau pestriţi
de pe mal
sub măştile lor omeneşti
înspăimântătoare.
De frică am închis ochii
şi m-am trezit
amintindu-mi râsetele paiaţelor
şi globul ceţos care nu-mi putea ghici viitorul.
11 februarie
Hot news: După trei ani am decis să recitesc un capitol din teza de doctorat (nesusţinută) şi e prima dată când nu mi-e ruşine, nici măcar după 7 pagini, de lucrurile pe care le-am scris. Cred că e timpul să îmi reiau studiile:))
25 februarie
Marţi, 15 grade, party cu manele pe stradă, oameni la terasă, doamne în capot, veselie. Parcă ar fi o zi de vară din mahalaua de altădată.
1 martie
Cine pune cremă pentru mâini în toaletele barurilor ar trebui sa ia premiul pentru Pace.
4 martie
Luna martie nu este despre flori şi mărţişoare, ci despre dependenţa de AFCN şi lupta cu scrisul fără diacritice.
7 martie 2020
Discuţie la petrecere în 2020:
- Îţi place Herodot?
- Ca DJ?
12 martie
Vine vine ziua mea şi abia dacă reuşesc să strâng nişte prieteni că ba sunt în carantină, ba evită pur şi simplu contactul cu oamenii. Dar pe lângă asta, haideţi să vă spun cum se schimbă feed-ul cu o zi înainte de 30 de ani:
- Descarcă ghidul pentru slăbire rapidă
- Ce trebuie să faci înainte de 30
- Reclame la rochii de mireasă
- Sugestii pentru filme despre bebeluşi
Ăştia nu ştiu că m-am măritat, aşa că plec în Vamă.
14 martie
- Ce să iau de la mega? Ce mâncăm?
- Ce găseşti.
17 martie
Pandemia singurătăţii.
Acum e vremea în care învăţăm să fim fericiţi
singuri;
compensăm durerea umană
devotaţi obiceiurilor
şi resemnaţi
în faţa epidemiei.
Nici Dumnezeu nu poate să ne despartă acum
de noi înşine
dar peste un timp
vom bea cu toţii poţiunile cele mai dezgustătoare
numai să ieşim din pandemia singurătăţii
în care stăm cu capul în mâini
ca într-o strană.
18 martie
jurnal:
Bunica: Carliota, Arafat e singurul arab care îmi place.
Eu: mie îmi plac cam toţi arabii.
Bunica: păi da, că seamănă cu tine.
Eu: păi nu îţi place şi ţie de oricine seamănă cu mine?
Bunica: mnu, de ce?
21 martie
Vă zic eu, e ceva şi mai naşpa decât izolarea: mi-am scăpat telefonul în WC şi fiindcă am autentificare în 2 paşi, două zile nu am avut acces la fb şi gmail. O să mai dureze până revin la normal, dar, people, voi ştiţi ce înseamnă dependenţa de email?
22 martie
La ora 22:00 venim toţi acasă. Ah, mă simt ca la 18 ani!
23 martie
Băi, eu am aflat abia acum că Bruce Lee a murit în '73. Credeam că e un shaolin bătrân. Nu mai zic că şi fiul lui, respectiv prima mea dragoste, Brandon Lee, a murit în '93, adică înainte cu vreo 3 ani de a descoperi eu Corbul. Mai aveţi veşti d-astea? Nu de alta, dar trebuie să mă pun la curent cu adevăratele ştiri.
1 aprilie
Azi-noapte am visat că negociam ceva cu doi dintre evreii din Unorthodox. La un moment dat a început vorbitul în somn şi am spus:
- 18 galbeni!
Am fost întrebată din realitate:
- Pentru ce?
Şi am răspuns din vis:
- Pentru pictură.
Acum fac research ca să îmi dau seama ce pictură negociam. Din câte îmi amintesc, romii au galbeni mari şi galbeni mici, iar un galben mare valorează în jur de 2.000 de lei. Nu mai ştiu despre ce galbeni era vorba în vis, dar ştiu că am negociat un tablou care valorează maximum 40.000 lei. Not bad.
End of story.
2 aprilie
De jumătate de oră dau scroll pe 9gag. În cât timp recuperez 6 ani de postări?
3 aprilie
Aş vrea să ştiu cât ţine izolarea din două motive: am timp să trec de primele zece pagini de Ulise? Citesc şi eu Biblia integral?
8 aprilie
Declaraţiile pe propria răspundere sunt necesare ca să nu uităm în ce zi suntem.
18 aprilie
De sezon:
- Ce faină e lumina pe care ai făcut-o!
- Tu eşti lumina faină pe care am făcut-o!
20 aprilie
Generaţii
Eu: abia aştept să stau la Argentin, în faţa blocului.
Bunica: abia aştept să vin la tine şi să beau o cafea la Florescu. De acolo lua bunica mea cafea verde şi o prăjea în curte, la ora 17, când veneau babele ei în vizită.
27 aprilie
Se tot râde de Iohannis că vorbeşte silabisit, dar mie îmi place asta. Am fost bâlbâită mare parte din viaţă şi m-am dezvăţat încercând să vorbesc cât se poate de lent (Ardealul a ajutat). The King's Speech e într-un fel story of my life aşa că înarmaţi-vă cu răbdare. Nu toţi vorbim ca oltenii.
1 mai
1 mai de anul ăsta seamănă în sfârşit cu o zi oarecare dinainte de izolare: se întâmplă atâtea evenimente (online), că nici nu ştiu la care să particip.
2 mai
Cei de care ne e dor
Bunica mea dezgroapă noaptea întrebări
despre cei pe care nu-i mai visează.
De fiecare dată când se gândeşte
la cei de care-i e dor
din mâna ei răsare seninătatea
ca un sindrom al fragilităţii.
Noaptea ochiul ei e ca o strană
în care intru deplină
împlinită
şi rugătoare.
Alături de ea dezgrop noaptea
cai
trăsuri
şi bărbaţi cu melon
care fumează în saloanele mirosind
a plăcinte şi ceai.
Pentru că ei îi e dor
o lipsă creşte şi-n mine
când zăresc chipul meu
crescut prea devreme
în trecutul ei.
5 mai
Acum două nopţi
bunica mea şi cu mine am deschis Biblia
în acelaşi timp
deşi 166 de kilometri ne ţineau la distanţă.
Azi, când coincidenţa a ieşit la iveală
bunica a spus că vrea să sfârşească lectura
înainte să moară.
Eu am spus că trebuie să merg pe urmele de creion ale tatălui.
Au trecut războaie, zicea ea
va trece şi pandemia,
iar noi vom ghici din nou în cărţi şi cafea;
vom pune întrebări despre uriaşii din timpuri biblice
care trăiau câte 600 de ani
şi se împreunau cu propriile fiice.
Totuşi, ei, măcar prin înălţime
nu prin virtute
erau mai aproape de Dumnezeu decât suntem noi,
dar hai să vorbim despre asta
după Apocalipsă.
Până atunci hai să-ţi citez dintr-un ziar,
Universul, din '42:
Mai hacana cu bombardeaua
Că ne stricaţi şandramaua
Aici e ţigănie
Nu rafinărie.
6 mai
Nu îi înţeleg pe vecinii ăia care se plâng de gălăgia copiilor ieşiţi la joacă. Mie nu îmi plac copiii decât rar, dar ce dialoguri şi jocuri trec prin fereastra mea zilnic, e priceless!
16 mai
Am ieşit din casă după mască
au ieşit din hibernare albinele
alergiile
şi ăia care zic pst pst păpuşă
abia ieşită din izolare
Fuck you
The end
18 mai
Se tot râde că mă oftic din cauză că unii consideră braşovenii munteni, dar noi, braşovenii, ne considerăm ardeleni. Cum dovedesc ca sunt ardeleancă? No, păi, noi spunem cafia şi biţă, nu cafea şi biclă.
20 mai
Toţi oamenii: mi-e frică de cuţite
Eu: uite cu ce curăţ eu usturoiul
22 mai
Într-o seară am visat cel mai mic cal din lume;
conducea o motocicletă pe o bordură
şi mă miram că are aşa ceva
nicidecum că un cal
conduce cu patru picioare
aşa mecanism complicat.
De atunci oricând zic că mi-e foame
de aş mânca un cal
mă gândesc la calul miniatural
călare pe motocicleta cât palma.
28 mai
Povesteam cu maică-mea că se deschid terasele şi că oricum nu va fi ca înainte, că ai nevoie de programare.
Ea: dar ce, mă duc la policlinică, nu la terasă?
28 mai
Pasajul satin-latrin...
1 iunie
Eu: ştii Iepurele Mizantrop? Eu sunt ăla.
El: nu, dar îţi fac acum un Iepure Mizantrop
Later, tot el: hai că fac întâi unul filantrop
A love story.
2 iunie
La ce e bună filosofia:
Mutter: vai, dar ce e cu vocea asta de bariton?
Eu: asta e vocea mea
Mutter: dar nu eşti bariton
Eu: să am voce de bariton nu înseamnă că şi sunt bariton.
5 iunie
Dacă nu eşti sigur în ce oraş locuieşti, ai întotdeauna un vecin care îşi taie unghiile de la picioare în faţa scării, cât să îţi aminteşti că eşti în Bucureşti.
11 iunie
Un prospect citit o dată nu poate fi niciodată împăturit înapoi.
30 iunie
Auzită la toaletă, în Vamă:
- Şi când v-aţi văzut?
- Miercuri sau joi. Ba nu, stai, cândva în ultimele 3 săptămâni de Vamă.
Time travel
6 iulie
Bunică-mea şi cu mine, când ne sunăm, povestim şi râdem cel puţin o oră. Rareori repetă Oma poveştile, dar e ceva ce mă enervează aproape de fiecare dată. Povesteşte că vai, ce frumos era nu ştiu unde, şi vai ce se distra, dar *Carla, tu nu erai atunci*. Şi eu mereu întreb cum naiba a putut să se distreze înainte să exist eu?!
8 iulie
Nu e un secret că îmi plac cuţitele, macetele, săbiile etc. Dar faptul că m-am tăiat într-o macetă cu lama de 30 după ce am scos-o din teacă şi tot ce s-a întâmplat e o mică pieliţă, de parcă mi-am ros unghiile prost, păi ăsta e skill de samurai.
19 iulie
Când apar selfie-uri la memories nu ştiu dacă arătam aşa bine în anii trecuţi sau e de fapt selfie-ul ăla bun din cele 20 trase.
20 iulie
Cică de Sf Ilie nu trebuie să munceşti, că te tună şi fulgeră. Azi am spălat un tir de haine, am gătit, am făcut curăţenie şi am onorat o listă de deadline-uri pentru următoarele săptămâni. Ilie, don't you dare.
26 iulie
Acum o lună am cumpărat o pereche de pantofi cu toc plini de sclipici argintiu. No, şi aseară am visat că mă strângeau pantofii ăştia şi am tăiat super natural cu un cuţit turcesc, curbat, cu nestemate, atât din degetul mare, cât şi din călcâie, după ce m-am prins că am picioare, nu coadă de peşte. Şi dezamăgirea a fost mai mare fiindcă nu ştiam dacă sunt Cenuşăreasa sau Ariel, mai ales că unde tăiam cu cuţitul curgea apă.
5 august
Azi, după ce am gătit (iar dumnezeieşte), am primit feedback:
"- Prea bun, prea ca la Carla.".
6 august
Am fost din nou în Iad. Da, încă au cabinet pentru detartraj.
6 august
Cringe: un nou cuvânt folosit de bucureşteni o dată la două propoziţii.
1 septembrie
Toată lumea: dacă nu ai timp să scrii, trimite-mi mesaj vocal.
Eu: scriu mai repede decât vorbesc.
10 septembrie
Eu: ia să lucrez eu azi în curte, sub smochin.
Tot eu: Don't know if I just got biten by a thousand mosquitos or by the same mosquito a thousand times.
14 septembrie
Atunci când eram cu câinele meu
întreaga lume respira uşurată
ca un animal abia adormit
neînţeles
şi singur.
Câinele meu era cel mai adânc încolţit embrion
de pe orbita mea iubitoare.
Pe când eu visam cai zburători
de pe tărâmurile arabe
el visa pădurile verzi
cu muşchi gros şi umed
pe care odihna sa putea înflori mulţumită
sau fripturi demne de Ţiganiada
o replică a majoratului său
în care doar noi am crezut
încă din prima sa lună de viaţă.
18 ani şi trei luni
atât îi trebuie unui câine să te înveţe
the Best posession you can have:
multiplicarea vieţii şi a speranţei
împletite cu piele tare, de leu.
23 septembrie
Căutările mele din săptămâna asta:
Cât de mult mănâncă un melc? (fiindcă se tot înfruptă din busuioc)
Existau oi în neolitic?
Cine a fost câinele Noah? (vezi berea artizanală)
2 octombrie
Când te naşti într-o familie 50% săsească, dar 100% la Ţepeş acasă, oricând se vorbeşte despre o serie de evenimente (fericite sau nu), cineva din familie începe cu asta:
- A, păi stai să îţi zic ce am visat!
13 octombrie
Când plouă în Bucureşti
Oamenii: vai, plouă, ce urât e afară!
Eu: în Braşov asta e vreme de făcut plajă şi grătar!
21 octombrie
Oamenii care se plâng că nu pot fuma pe stradă sau că nu pot respira cu masca pe nas să încerce să poarte ochelari de vedere şi mască în acelaşi timp.
25 octombrie
Viaţa la curte: vreau să ud busuiocul şi ardeii, că am dat skip ieri, dar pe prognoză apare ploaie. Dacă îi ud va ploua imediat, dacă nu, nu va ploua deloc.
31 octombrie
Ştiţi visele alea anxioase despre întârzieri şi îndelungi aşteptări? Am început să le am iar, după mult timp. Dar ce face diferenţa între visele pe care le aveam din cauza examenelor sau ale jobului şi cele de acum e că am învăţat să le controlez, chiar dacă nu sunt de fiecare dată vise lucide.
Aseară m-am visat în veşnica staţie a cartierului meu, de unde luam autobuzul spre şcoală la 6 dimineaţa, cu toţi oamenii ăia care mergeau la fabrici în copilăria mea. La fel ca în anii 2000, trebuia să dau din coate şi să îmi fac loc cu un ghiozdan imens ca să urc în 17 sau în 35, dar fiecare autobuz pleca burduşit cu toţi cei din staţie, mai puţin cu mine. Cu uşile deschise, cu oamenii lipiţi ca păianjenii de suprafaţa lui, autobuzul pleca fără mine. Aşa că mi-am zis: fuck it, eu unde mă grăbesc? Va veni şi autobuzul meu, gol, dacă am suficientă răbdare.
Şi a venit unul, erau doar 3-4 oameni în el. Plăcuţa cu numărul era de fapt una pe care era notat: Trenul vieţii. Am urcat. Habar nu aveam unde mă duc eu cu autobuzul ăla, unde mi-am abandonat ghiozdanul sau dacă autobuzul era de fapt tren, dar am simţit o mare uşurare să nu ştiu unde merg, dar să ştiu că era totuşi autobuzul pe care îl aşteptam.
Follow me for more anxious dreams.
1 noiembrie
O zi din viaţa mea:
Cineva: blablabla
Eu: dă-mi, te rog, telefonul, să verific ceva, că nu mai ştiu dacă aşa e sau am visat.
2 noiembrie
Demult, fix când anumite persoane nu răspundeau la telefon şi aveam nevoie de un plan B, Facebook fluiera.
Facebook, azi: s-ar putea să îi cunoşti pe: administratorul de la fosta locuinţă, proprietarul fostei locuinţe, proasta care a intrat cu maşina în tine.
3 noiembrie
Demult, l-am rugat pe un profesor să mă ajute cu ceva (printr-un mail). Nu a răspuns. A doua zi i-am dat reminder, că e urgent blabla. Nimic. Peste câteva zile îi scriu că am rezolvat, să nu mai răspundă. Şi el dă instantaneu reply cu: "ok".
De atunci îmi doresc funcţia seen şi pentru email.
5 noiembrie
Wow, mi-am comandat un laptop zilele trecute, iar azi au sunat oamenii care pregătesc pachetul pentru livrare:
(insert accent moldovenesc)
- Bună ziua, v-am sunat ca să vă spunem că laptopul nu are webcam, în caz că nu aţi observat
- Da, e în regulă, am văzut
- Da, dar ştiţi, acum, cu şcoala online, serviciu online, sunăm clienţii, să nu fie probleme
- Înţeleg, dar pentru mine e perfect să nu aibă cameră
- ...
- Mulţumesc oricum
- ... Bine, doamnă, dacă aşa credeţi...
7 noiembrie
Great, tocmai am vrut să fac screenshot ca să arăt cuiva cum mi-am spart azi ecranul.
7 noiembrie
Domnul de la check-in: have a nice flight!
Noi: you too!
*insert facepalm*
25 noiembrie
Ascultăm Ada Milea. Suntem trei oameni.
Cineva: nu ştii piesa asta?
Eu: ba ştiu piesa, dar mă bâlbâi dacă o cânt.
PS: Ca să ştiţi de ce nu sunt actriţă sau rapperiţă.
1 decembrie
Mi-a plăcut 1 Decembrie anul ăsta. Mai ales când taximetristul mi-a zis "La Mulţi Ani", punctând nesigur şi nedumerit: "Că suntem români, nu?". Unul dintre noi sigur era.
3 decembrie
Nu ştiu cum, dar mereu notez termenul limită în agendă cu vreo trei zile mai devreme decât este. Şi în acea ultimă zi notată intru în panică, lucrez la turaţie maximă, predau ce trebuie, apoi descopăr că de fapt mai aveam trei zile până la termen.
Follow me for more White Rabbit's Behaviour Management tips.
12 decembrie
Bucureşti II
Un oraş ca ăsta are trei anotimpuri:
ţiglă, ţurţuri şi tencuială.
Aici creştem comori
din gunoi
care adapă trecătorii
din stâlp în stâlp
axis mundi ai mahalalei
pe care se căţără pisicile curţii.
Noi rămânem treji
între rugăciuni şi poezia omogenă
a Bucureştiului.
suntem antrenaţi
frecventăm din anotimp în anotimp cotloanele lipicioase
din labirintul senzorial al vecinilor
pe care îl vom rezolva
uzi şi murdari.
14 decembrie
Ce cipuri, vaccinuri şi 5g? Aţi încercat acces restricţionat pe Gmail? Treziţi-vă, oameni buni, ăsta e sfârşitul lumii!
15 decembrie
Eu: crezi că la Sculptură sunt studenţi care zic scluptură?
El: nu.
Eu: păi la Filosofie sunt studenţi care scriu greşit transcendental.
25 decembrie
Azi a venit iar în vizită Domnul Motan, al vecinilor. Răsfăţ, smântână, şoareci de jucărie, apoi m-am apucat de citit. Poc, buf, era şi muzică în fundal, nu m-a interesat. Iar Poc, iar ceva sunete indescifrabile, abia după vreo 10 minute m-am gândit că poate s-a întâmplat ceva cu pisica. Da, rămăsese blocată în husa de sub canapea, pe care a rupt-o în altă vizită.
- hai, Domnule Motan, ieşi de acolo. Trăgând canapeaua m-am gândit doar ce bine că nu am copii.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 31 ianuarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)