Atingerile nu mai sunt decât atingere.
Liniştea poate fi măsurată cu orice aparat de captat sunetul.
Durerea nu e decât durere pură.
Nimic mai mult.
Toate sunt la locul lor.
Lucrurile au fost puse în ordine.
În sfârşit.
Cândva cuvintele spuneau mereu mai mult decât spuneau.
O tresărire putea deschide o uşă sau poarta unei grădini.
Liniştea se ascundea după perdele sau în mătasea unui surâs.
Durerea smulgea pietrele din temple
Umplea zidurile de funingine şi ceştile de cafea de ecouri
Nu era niciodată doar durere
Dar acum s-a rezolvat, s-au despărţit apele
Toate sunt la locul lor
Şi angoasa ţâşneşte din ele,
creşte prin ele,
înlăuntrul şi în afara lor
ca o buruiană de neînvins.
Nu e nici ea nimic mai mult
decât o banală angoasă.
Manualele o arată bine
Se ştie
Acum ştim cum stă treaba
N-are nici un sens să ne mai prefacem
Că un corp e ceva mai mult decât un corp
Că un sex e ceva mai mult decât un sex
Că un om e ceva mai mult decât un om
Cândva toate erau încâlcite, înnodate între ele
Cuvintele nu erau niciodată egale cu înţelesul lor
Liniştea putea însemna un sărut prelungit
O fereastră putea reda vuietul străzilor copilăriei
Un fluierat putea prevesti venirea primăverii
O monedă rostogolindu-se pe asfalt putea aduce înapoi
Candoarea celor dispărute
Acum că lucrurile s-au limpezit
că au fost curăţate şi eliberate de legăturile dintre ele
E mult mai simplu
Orice poate fi înlocuit