Ferice de noi

Nimic nu te ţine aproape de altul prin puterea gândului.
Gândul nu are nici o putere. Doar carnea.
Pare că mintea e o fiinţă apropiată. Nici vorbă. E cel mai îndepărtat punct din lume de fiinţa ta.
Mintea e cel mai mare duşman al tău. Ea e străinătatea.
E o ţară străină.
Te ţine departe de tine, ca de o fiară care ar putea oricând muşca.
Durerea şi extazul se trăiesc în corp, nu în minte.
Mintea e un cimitir. Nu e nimic acolo. Sunt doar spectre.
Singurul lucru care te leagă de un altul e faptul de a îl fi iubit prin carne.
Altminteri eşti doar un încrezut. Un biet închipuit.
Iubirea destrupată e doar trufie.
Delir.

Copiii viitorului, probabil, nu vor mai pricepe.
Se vor ţine de mână cu oamenii lor ipotetici pe străzi invizibile.
Se vor juca de-a baba oarba cu alţi copii inventaţi prin labirinturile nesfârşite ale unei lumi eventuale.

Expresii obscene şi neruşinate precum "iubirea de semeni" vor tot vampiriza conştiinţele.
Nu va mai sări nimeni în curând să zbiere împotriva barbariei.
Nu va mai striga nimeni: seamănul nu există.

Seamănul nu are chip, buletin de identitate.
Seamănul nu te ţine noaptea treaz, pentru că urlă după el singura ta carne.
De seamăn nu ţi-e dor
Nu tânjeşti după el.
Nu izbucneşti în lacrimi când îţi reaminteşti mirosul lui.
Cu seamănul nu poţi fi niciodată împreună.
Nu există împreună acolo unde nimic nu te costă. În carne.
Bătăliile se dau numai şi numai în adâncul trupului.

Sângele nu poate fi interpretat.
Plăcerea şi durerea nu pot fi preschimbate în texte şi deformate până la amnezie.
Mintea e în stare de orice minciună de orice ticăloşie de orice neadevăr
Corpul nu minte niciodată.
El nu poate fi răstălmăcit.
În carne nu există decât adevăr.

Cândva, copiii viitorului îşi vor privi trupurile de plastic sau de sticlă
Minunatele palme de nemuritori
Şi vor spune: ferice de noi ferice
Strămoşii aveau trupuri de carne şi erau schingiuiţi
Înfundau puşcării, sufereau noaptea de singurătate
Se prăbuşeau în suflete ca într-o prăpastie adâncă
Noi umblăm înfofoliţi în preacucernicele noastre gânduri
nu facem nici un rău
zburdăm prin oraşe imaginare sau dispărute cu prietenii inventaţi
ne jucăm cu câinii şi pisicile din vis
nici măcar nu ne mai supraveghează părinţii
în lumea dispărută nu se prăbuşeşte nimeni
oasele rupte nu dor, nu sângerează nimeni
nu sunt accidente mortale
tot ce se pierde se reface peste noapte
prin puterea gândului
ce bine
ferice de noi
ferice