Anul încheiat a fost bisect ca prim semn al ieşirii sale din rând. Număr compus din alăturarea de două ori a numărului 20, 2020 e cu alte cuvinte un număr dublu, un Ianus al aritmeticii şi al destinului. În el coexistă faţa şi reversul iar după cum a curs anul aş risca să spun că 2020 e un număr duplicitar care nu şi-a dezminţit natura în cele 366 de zile. Regăsesc cele două feţe opuse ale lui Ianus - una priveşte înainte, cealaltă înapoi - în ruptura cu ordinea cunoscută, în răsturnarea socialităţii curente, în griparea mecanismelor normalităţii cotidiene. Ianus e şi "zeul uşii, al sărbătorilor şi riturilor de trecere şi al fenomenelor de tranziţie" spun dicţionarele de mitologie şi e cert că anul ne-a angrenat în tranziţia spre o destinaţie aflată, încă, la distanţă în faţă. Cifra dublă 2020 semnala stagnarea, dar 2021 prin ordinea crescătoare a numerelor consecutive - 20, 21 - promite demararea, ieşirea din pauza prelungită şi angajarea pe o curbă ascendentă a istoriei. Legea sinusoidală a ciclurilor descendente urmate de perioade de progres în istoria omenirii anunţă, în alternanţa cifrelor, un şir de ani crescători. E o afirmaţie subiectivă, desigur, născută din optimismul cu care deschidem larg uşa să intre Anul Nou.
Ne place să citim în numerologie semnele viitorului, avem nevoie să credem că Ianus întoarce spre noi faţa luminoasă odată cu pragul anului 2021. În aceeaşi cheie, 21 e pragul maturităţii şi pretinde o atitudine mai responsabilă faţă de toate problemele din societate. Nu propun aici o listă de realizări şi ratări, de speranţe împlinite şi iluzii pierdute. Pentru toţi, 2020 începuse cu toate pânzele sus, cu agenda plină ochi, părea să ne dea tot, dar ne-a luat în martie tot. Am descoperit, în schimb, în lunile de izolare şi distanţare beneficiile opririi motoarelor, replierii şi meditaţiei; ne-am evaluat ordinea priorităţilor. Adagiul oriental să asculţi cum cresc pietrele ne-a învăţat renunţarea, ne-a educat răbdarea, i-a consolat de pierderi şi suferinţe pe cei ce au ştiut să se oprească, să asculte. Nu ştiu dacă eu am reuşit să o fac până la capăt. Continui să încerc, însă, să păstrez echilibrul ascultării la capătul unui an activ în izolare.
Refuz topurile, dar vă propun un joc simplu de autoevaluare a anului trecut. Scrieţi două liste cu cele mai bune şi cele mai rele momente din 2020. Cred că, surprinzător, listele sunt la fel de lungi pentru fiecare dintre noi. Scrierea lor învie suferinţe refulate, compensate de bucurii ascunse mai ales în detalii. Descoperirea personală e că lucrurile bune vin întotdeauna de la oamenii cu care trăim şi continuăm să înaintăm înfruntând vremurile. Spre ei trimit un gând de mulţumire. Lucrurile rele decurg cel mai adesea din confruntarea cu sistemul osificat, rezistent la schimbare.
Nu ştiu cum va arăta lumea după vaccin, dar anul de care tocmai ne-am despărţit ne-a obligat să respirăm adânc, la propriu şi la figurat, şi să ne reordonăm priorităţile. Refuz topurile de orice fel, pozitive sau negative. Un singur cuvânt figurează în fruntea ambelor mele liste: viaţă. În 2020 am recâştigat viaţa, am pierdut vieţi. Decontul nu e egal, preţul plătit de fiecare a fost diferit. Dar viaţa în sine, cea din fruntea ambelor liste are valoare doar conjugată cu vieţile celor pentru care contăm. Simplific un slogan supralicitat în ultimii ani şi mă despart de 2020 cu o certitudine: life matters.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 5 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)