De la templu la biserică (II)

Tudor Călin Zarojanu: Noul Testament sugerează că în templu era un adevărat bazar, ceea ce l-a înfuriat pe Iisus? Era ceva obişnuit în epocă, templele aveau şi o dimensiune comercială?
Augustin Ioan: În templul solomonic şi în cel irodian existau activităţi publice legate de achiziţionarea animalelor pentru jertfă şi locuri de jertfă propriu zisă: zarafi, animale de vânzare, altare sacrificiale. Dar erau clar separate de spaţiile dedicate cultului. De altfel, viaţa publică comercială, dar şi de spectacol lumesc (ritualuri exterioare, pelerinaje, dar şi teatru, inclusiv commedia dell'arte), s-a petrecut mereu în piaţa dinaintea unei biserici sau catedrale, fiind aşadar adumbrită de spaţiul sacru.

T.C.Z.: Oferiţi-ne, vă rog, câteva exemple de case transformate în/folosite ca temple/biserici, la modul general lăcaşuri de cult.
A.I.: Casa lui Pitagora a fost transformată, după moartea lui, în templu. Dar şi la noi putem observa, în Ardeal, analogia arhitecturală a casei de lemn cu biserica, deosebirea fiind adeseori, doar existenţa a două uşi pe axa vest-est, în loc de una centrală şi două laterale, ca la casă. Acolo unde s-a putut, a crescut câte o turlă, din ce în ce mai înaltă (acum biserica nou de lemn din Săpânţa se mândreşte a fi cea mai înaltă turlă de lemn din ţară).

T.C.Z.: În Vechiul Testament există mare număr de detalii - foarte stricte - privitoare la cum a trebuit să fie realizat cortul cu care poporul evreu a umblat în exil. Astăzi, bisericile - cele ortodoxe, în cazul nostru - au o mai mare libertate privitoare la construcţie şi împodobire?
A.I.: Cortul supravieţuieşte în decoraţia bisericii ortodoxe, în pronaos fiind reprezentată incinta de pânză care va fi anturat cortul, care, la rândul lui, proteja chivotul legământului. Cât priveşte a doua parte a întrebării: nu, nu există un echivalent al erminiei (cartea care detaliază conţinutul reprezentărilor iconografice dintr-o biserică ortodoxă), această libertate îngăduind această libertate arhitecturală regională, ilustrată de diferenţele dintre biserica bazilicală, cea de plan treflat şi, apogeu al arhitecturii bizantine, cea de cruce greacă înscrisă (cu braţe egale şi cupolă deasupra), pe de o parte, şi diferenţele, inclusiv tipologice, dar şi de decoraţie interioară şi exterioară, între Muntenia şi Moldova medievale.

T.C.Z.: Se mai construiesc azi biserici moderniste, revoluţionare arhitectonic şi teologic?
A.I.: Arhitectura bisericii creştine a fost mereu revoluţionară, fără a fi fost neapărat modernistă, până în secolul al XX-lea în orice caz. Experimentele de după Marea Unire dovedesc acest lucru şi pentru România, cu marile catedrale din Transilvania, dar şi cu bisericile neo-bizantine din Bucureşti (Caşin, Elefterie Nou). Pe plan internaţional, după Conciliul Vatican II, arhitectura bisericilor catolice a luat o turnură modernistă şi socializantă, sever criticată chiar din interior, astăzi. Dar nici ortodocşii nu au stat degeaba: un prim exemplu este biserica greco-ortodoxă din Wauwatosa, Wisconsin, a excepţionalului arhitect american F.L. Wright (Annunciation Greek Orthodox Church | Wauwatosa | Wright in Wisconsin), sau, cu adevărat revoluţionar, proiectul Herzog şi De Meuron (herzog de meuron, greek church - Bing images), despre care se vorbeşte prea puţin. O preafrumoasă biserică ortodoxă postbelică a făcut, în SUA, şi H. (Bubi) Georgescu, colaboratorul lui Horia Creangă, trimiţând, printr-o enormă lance metalică, la turlele bisericilor de lemn de acasă.