Fludor. Flu-dor

Zi de vară ca un pliculeţ de ceai care difuzează culoare în apele unei primăveri vântoase. Soarele intrase buluc pe ferestrele camerei de cămin, trezindu-ne pe amândoi prea devreme.
- Mă duc până la Romană azi, mă întâlnesc cu Iulia, vrei să mergi?
- N-ai să vezi! Eu şi Iulia în acelaşi loc! O fi prietena ta, dar n-ai nimic în comun cu fandosita aia, sunteţi din filme diferite, mi-a spus îmbufnat şi s-a ridicat, a luat ibricul, l-a pus jumătate cu apă, apoi s-a apucat să cotrobăie după punga cu cafea printre teancuri de cărţi şi cursuri xeroxate.

L-am ignorat, ştiam că după prima gură de cafea vom fi bine, şi nici nu aveam chef să insist, eram chiar uşurată că nu vrea să meargă. Şi-a băut cafeaua, privind cum mă îmbrac, e cald, a spus, pune-ţi rochia aia galbenă în care arăţi ca o lalea. Dar ca o lalea dată naibii de sexy şi, dacă tot eşti tu aşa drăguţă, n-ai vrea să faci un ocol pe Academiei, la magazinul de piese, să-mi iei şi mie nişte fludor?
- A, nu, te rog, ştii că nu mă pricep! Nici măcar nu ştiu ce-i fludorul şi cum arată.
- Ca o sârmuliţă. Ceri doar atât: fludor. E simplu.

M-am asigurat că trebuie să rostesc doar cuvântul fără să dau alte explicaţii şi am ieşit în proaspăta vară bucureşteană, cu rochia fluturând cald peste coapsele lungi, o eşarfă încolăcită chic la gât şi un strop de parfum pe claviculele osoase. O zână ce să mai, dar una care păşea veselă prin zumzetul străzii într-o zi accidentală de vară. Fludor. Flu-dor, flu-dor am repetat de câteva ori, în gând, ca pe un refren într-o limbă străină, până să împing uşa magazinului de pe Academiei. Înăuntru, o mulţime de bărbaţi agitaţi ca valurile unei mări şi un aer dens căruia aproape îi simţeai particulele. De-aş fi avut un cuţit, aş fi putut tăia aerul ca pe un tort în bucăţi străvezii de testosteron.

În spatele tejghelei, o femeie între două vârste oficia cu gesturi de preoteasă un adevărat ritual. Bărbaţii păreau cuprinşi de un fel de frenezie şi îi adresau incantaţii în cuvinte scurte urmate de litere şi cifre, iar ea le răspundea sobră în acelaşi limbaj de sectă:
- Integrat A2030?
- A2030? Avem şi TDA 2030.
- LM7812?
- Da, a venit ieri.
- Rezistenţă un ohm pe un watt?
- Numai de 2ohmi / 1watt, să le puneţi în paralel.
- Condensatori 4,7 microfarazi?
- Pe 3 sau 12 volţi?

Uşa grea mi-a scăpat din mână şi s-a închis cu zgomot, intrarea mea a rămas complet neobservată, nici un cap nu s-a întors dezaprobator sau politicos, nici o încruntare sau zâmbet nu a oprit fluxul de cuvinte încolăcite printre litere şi cifre care circula enigmatic între preoteasă şi adoratori. Mi-am făcut loc până aproape de tejghea şi am pândit încordată o întrerupere a ritualului, urmărind cum schimbau între ei tot felul de tuburi sau cuburi cât vârful unei unghii, din care ieşeau sârmuliţe argintii, ca nişte insecte mecanice cu număr variabil de picioruşe. Când mi s-a părut că detectez o pauză de câteva secunde, m-am auzit spunând:
- Vă rog frumos, aveţi fludor?

Vocea mea a sunat albă, speriată ca o pisicuţă într-o haită de dulăi, şi totuşi nu a produs nici un efect. În întregimea mea de zână cu rochie-lalea - voce mică - parfum floral pus pe clavicule - zâmbet încurcat eram cu desăvârşire invizibilă, inodoră, inaudibilă. Nu existam în acest templu al masculinităţii, nu cunoşteam formula magică prin care se accede în ritual. Surata mea, femeia de la tejghea, nici măcar nu clipise către mine.

Mi-am regândit tactica şi am încercat încă o data să sparg cercul mistic. După ce mi-am dres vocea, în ideea că s-ar putea să deschid gura şi coardele vocale să nu emită nici un sunet, am reluat întrebarea mai clar, mai sonor şi mai înfipt:
- Fludor? Flu-dor aveţi, vă rog?

Îmi ieşise mult mai bine, plină de speranţe am aşteptat cam un minut care s-a scurs zadarnic.

Pe stradă, am început să mă gândesc la o minciunică plauzibilă care să-mi acopere înfrângerea, doar n-o să spun că nu am reuşit să cumpăr nişte sârmuliţe. Sau e posibil? M-am întrebat dacă am ţinut minte corect denumirea sau am făcut ca servitoarea toantă din Metamorfoza, trimisă să cumpere tutun "Intim club", dar pe drum a tot repetat cuvântul până l-a stâlcit de tot, iar vânzătorul n-a recunoscut denumirea. Am verificat dacă nu cumva am devenit invizibilă şi am cumpărat fără probleme o revistă de la chioşcul din faţa magazinului. Iulia mă aştepta, îşi luase o cafea, strivise o ţigară în scrumieră şi a răsucit cu piciorul un scaun spre mine.
- Ai întârziat, ştii? M-am plictisit de când stau singură la masă. Ai luat iarăşi metroul invers sau nu te-a lăsat inginerul tău să te dai jos din pat?
- Sau am făcut un ocol pe Academiei să-i cumpăr fludor.
- Uhu, sex-shop ingineresc! Şi a fost greu?
- Nici măcar nu ai idee!