21.01.2021
I can be bounded in a nutshell and count myself a king of infinite space.
Hamlet, William Shakespeare.

1. Nu credeam să trăiesc vreodată un an ca cel care tocmai a trecut. Nu credeam că obişnuinţele de ieri o să înceapă să-mi fluture de departe ca nişte obiecte stranii de nerecunoscut. Nu credeam să sap cu privirea după o urmă de zâmbet ascuns sub o mască, alta dintre cele pe care în mod obişnuit le purtam. Nu credeam că lumea asta mare o să se restrângă la o coajă de nucă în al cărei gol mi-am săpat propriul regat.

2. M-am trezit că pătrund cu privirea în ochii oamenilor mai tare decât oricând. M-am trezit cercetând, fie privirile unui trecător ce semnalau că port masca necorespunzător, fie privirile unui angajat al poştei ameninţat de propriul strănut. M-am trezit privind în supermarket, la casă, neputincioasă, către o doamnă înfuriată pe o bătrânică debranşată total de la realitate. Nu purta masca şi întreba insistent unde şi-a pus bonul şi restul.
M-am trezit că nu-mi pot vizita bunica când mi-era atât de dor de ea. M-am trezit că depărtarea e, dimpotrivă, o dovadă a grijii faţă de ceilalţi. Că, paradoxal, o îmbrăţişare ar putea să ne ucidă. M-am trezit deodată într-o nu tocmai minunată lume nouă.

3. O lume de-a-ndoaselea în care semnul "EXIT" înseamnă acum pericol. O lume în care apropierea e cea dintre doi magneţi, care se resping. O lume în care întâlnirile cu ceilalţi, cele ce ne bucură spiritul, pot fi deopotrivă contagioase. O lume nouă în care întâlnirile dintre oameni au consecinţe acute. O lume în care identitatea noastră e mascată.

4. Mega Image
Eu, Un Bărbat, Un domn în vârstă.
Eu: Mă scuzaţi. Nu am vrut să vă lovesc.

Iau coşul şi mă îndrept către una dintre casele de marcat. Mă aşez la o anumită depărtare, mă uit un pic în sus şi mă pierd rapid printre gânduri. Acelaşi bărbat pe lângă care tocmai ce am trecut îmi face semn să mă apropii de casă.

Un bărbat: Vă e teamă, de staţi la o aşa mare depărtare?
Eu: Recunosc, eram cu mintea în altă parte. Nu am realizat.
Un bărbat: E o hoţie covid-ul ăsta. Ne exploatează, timp în care cei de la putere îşi fac jocurile. Ne controlează prea bine. Cu alte cuvinte fac ce vor din noi.

În stânga pe piept, pe helancă, scria "Security". Realizasem, oricum, din prima cu ce se ocupă, după felul în care arăta. Doar gărzile de corp arată aşa de masiv.

Eu: Da, înclin să cred că, pe de-o parte, aveţi dreptate. Consecinţele acestei stări de urgenţă sanitare nu sprijină prea mult comunitatea.
Un bărbat: Domnişoară, vă spun... Înainte făceam bani, acum trăiesc din salariu. Din luna martie s-a prăpădit totul în jur. Lucrez înconjurat de tot felul de oameni. Sunt zi de zi în Centrul Vechi. Nu m-am infectat.

Casiera trece toate produsele pe casă şi îmi spune cât costă. Îi plătesc şi verific dacă am luat tot de pe banda de produse.

Eu: Poate că aţi fost asimptomatic sau poate, cine ştie, nu e târziu pentru nimeni să treacă printr-o asemenea experienţă. Nu vă doresc.
Un bărbat: E o răceală. Eu fac mult sport şi mă îndoiesc să mi se întâmple.
Eu: Şi tata a făcut sport de performanţă şi a continuat să facă sport şi a murit de inimă.
Un bărbat: Nu a ştiut că avea probleme cu inima.

Am simţit că nu aveam cum să-i mai răspund şi oricum nu mi-aş fi dorit să deschid un astfel de subiect.

Adevărul e că tata, mă feresc să spun vitreg, că mi se pare un cuvânt rece, a ştiut că are probleme cu inima, dar bănuiesc că şi-a dorit atât de tare să continue cu sportul, încât a sperat că-l va ţine în viaţă.

La casa alăturată un alt domn mai în vârstă asculta conversaţia.

Un domn mai în vârstă: Nu mai spuneţi că e o simplă răceală, că ştiu oameni care au murit.
Un bărbat: Dar de cancer nu se moare? De alte boli? Cardiovasculare?

Încerc să mă îndepărtez de casă şi să-i pun în vedere faptul că acele boli nu sunt contagioase şi că la rândul meu am cunoştinţe ale căror rude au murit din cauza infectării.

5. "Relativitatea nu este o pantă alunecoasă unde toate standardele şi regulile dispar. Relativitatea este chiar cea mai temeinică situaţie care există. E ideea că ceva sprijină altceva. Conform lui Alan Watts, dacă înţelegi principiul ăsta, poţi să ai senzaţia că nu te mai învârţi bezmetic precum cineva care e pur şi simplu legat aici jos." Cred că lumea se îndrepta către imprevizibil. Unul dintre lucrurile de care aveam nevoie urgent era să ne reevaluăm, să ne administrăm privirea.

6. Filmele la care am lucrat anul acesta sunt două scurtmetraje, The Merry-Go-Round în regia lui Bogdan Mureşanu şi Mama, filmul regizoarei Adina Savin, masterandă anul doi, în cadrul UNATC-ului. Ambele colaborări m-au bucurat nespus. În egală măsură mi-au adus o satisfacţie profesională.

The Merry-Go-Round este un film non-narativ făcut în timpul carantinei într-o formulă cu trei oameni. E povestea unui cuplu aflat în impas şi în izolare. Mama este un film bazat pe un fapt real. Povestea Adinei despre mama ei aflată pe moarte. Filmul se află în montaj, aşa că abia aştept să-l vedeţi. Pe site-ul Kinotopia.ro puteţi viziona The Merry-Go-Round. Enjoy!


*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)

1 comentariu

  • Ce pot să spun, decât:
    O mătușă, 22.01.2021, 13:58

    Plâng

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus