2020 retrospectiv. schimbări. sfârşituri. începuturi. aceeaşi eu (şi totuşi alta)

ce-am descoperit şi redescoperit în 2020: că uneori o despărţire poate însemna eliberare şi pace sufletească, că a face ce ţi-ai propus când nu ai chef, eşti extenuat sau e dificil înseamnă profesionalism, cum fiecare clădire e un amalgam de trăiri şi întâmplări, cât iubesc natura, despre măreţele conexiuni şi echilibre ale naturii, folk-ul păgân, că îmi place să fiu eu cu mine, că nu mi-e frică de singurătate, că-mi lipseşte clădirea facultăţii, revista National Geographic, cât îmi place să merg la expoziţiile Cluj Art, că-mi place să simt vântul intrând pe geamul deschis al bucătăriei în mijlocul verii, că fiecare dintre noi e un mic univers, ce-nseamnă să ai un sprijin necondiţionat, că-mi place să împărtăşesc, cât de frumoase sunt mângâierile soarelui, că mi-e dor să scriu, că iubesc fotografia, că-i frumoasă Dunărea, că îmi place sunetul creionului pe hârtie, că nu-i atât de greu să scrii o licenţă, că unele obiecte nu mai sunt ce-au fost, că-mi place să editez, ce frumoasă-i Budapesta, că mi-era dor să călătoresc cu trenul, Pink Floyd, că oamenii-s vulnerabili, că nu trebuie să ne ascundem fricile, că-mi place să fac clătite, ce-nseamnă şi cât înseamnă să ai un Mentor, cum îmi pot fi de ajuns mie, că-mi place să fac cadouri de suflet şi pentru suflet, cum să trimit scrisori, ce buni sunt biscuiţii la cafea, serialul Black Mirror, dorul de ţară, ce liniştitor e să călătoreşti, că-mi place cafeaua la ibric, stabilitatea obiceiurilor zilnice, că mi-e dor de poeziile mele, cum pot fi oamenii, frumuseţea grăitoare a Lunii, cum de multe ori calea corectă e cea mai dificilă, cum să gestionez nişte situaţii, cum să lupt pentru corectitudine, să ţin piept lumii, că mi-e dor de munţi, că pe tree.fm pot să-ascult păduri, că-mi plac balcoanele şi cum se vede lumea de-acolo, că-mi plac podurile, cât îmi plac mângâierile pe ceafă, conexiunea totală, sufletească şi ireversibilă, că-mi place să-mi sincronizez paşii cu ai persoanei de lângă mine, că-i bine să plângi, cum să dăruiesc, că-i bine să fii precaut, cărţi, că-mi lipseşte teatrul, metroul, că fotografiile mele arată bine pe căni, cât de egoişti putem fi, ce binevenit e un umăr pe care să-ţi aşezi fruntea, ce mult îmi place să simt iarba sub tălpi, că-mi place să acord atenţie design-ului, că sunt vizuală, că-i bine să ai un termometru, că de multe ori nu se-ntâmplă cum te-aştepţi, că nu-mi place să fiu tratată ca o copilă, deşi sunt adult, că uneori un program în Excel prinde bine, că particularităţile ne diferenţiază, sincronizarea sufletelor, că-mi place marketingul, cum să-mi împărtăşesc poeziile, că vreau să mă dezvolt şi să (mă) cunosc. că mă simt bine cu mine, cea de-atunci şi cea de-acum.

Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)