ce-am descoperit şi redescoperit în 2020: că uneori o despărţire poate însemna eliberare şi pace sufletească, că a face ce
ţi-ai propus când nu ai chef, eşti extenuat sau e dificil înseamnă profesionalism, cum fiecare clădire e un amalgam de trăiri şi întâmplări, cât iubesc natura, despre măreţele conexiuni şi echilibre ale naturii,
folk-ul păgân, că îmi place să fiu eu cu mine, că nu
mi-e frică de singurătate,
că-mi lipseşte clădirea facultăţii, revista
National Geographic, cât îmi place să merg la expoziţiile
Cluj Art,
că-mi place să simt vântul intrând pe geamul deschis al bucătăriei în mijlocul verii, că fiecare dintre noi e un mic univers,
ce-nseamnă să ai un sprijin necondiţionat,
că-mi place să împărtăşesc, cât de frumoase sunt mângâierile soarelui, că
mi-e dor să scriu, că iubesc fotografia,
că-i frumoasă Dunărea, că îmi place sunetul creionului pe hârtie, că
nu-i atât de greu să scrii o licenţă, că unele obiecte nu mai sunt
ce-au fost,
că-mi place să editez, ce
frumoasă-i Budapesta, că
mi-era dor să călătoresc cu trenul, Pink Floyd, că
oamenii-s vulnerabili, că nu trebuie să ne ascundem fricile,
că-mi place să fac clătite,
ce-nseamnă şi cât înseamnă să ai un Mentor, cum îmi pot fi de ajuns mie,
că-mi place să fac cadouri de suflet şi pentru suflet, cum să trimit scrisori, ce buni sunt biscuiţii la cafea, serialul
Black Mirror, dorul de ţară, ce liniştitor e să călătoreşti,
că-mi place cafeaua la ibric, stabilitatea obiceiurilor zilnice, că
mi-e dor de poeziile mele, cum pot fi oamenii, frumuseţea grăitoare a Lunii, cum de multe ori calea corectă e cea mai dificilă, cum să gestionez nişte situaţii, cum să lupt pentru corectitudine, să ţin piept lumii, că
mi-e dor de munţi, că pe
tree.fm pot
să-ascult păduri,
că-mi plac balcoanele şi cum se vede lumea
de-acolo, că-mi plac podurile, cât îmi plac mângâierile pe ceafă, conexiunea totală, sufletească şi ireversibilă,
că-mi place
să-mi sincronizez paşii cu ai persoanei de lângă mine,
că-i bine să plângi, cum să dăruiesc,
că-i bine să fii precaut, cărţi,
că-mi lipseşte teatrul, metroul, că fotografiile mele arată bine pe căni, cât de egoişti putem fi, ce binevenit e un umăr pe care
să-ţi aşezi fruntea, ce mult îmi place să simt iarba sub tălpi,
că-mi place să acord atenţie
design-ului, că sunt vizuală,
că-i bine să ai un termometru, că de multe ori nu
se-ntâmplă cum
te-aştepţi, că
nu-mi place să fiu tratată ca o copilă, deşi sunt adult, că uneori un program în Excel prinde bine, că particularităţile ne diferenţiază, sincronizarea sufletelor,
că-mi place marketingul, cum
să-mi împărtăşesc poeziile, că vreau să mă dezvolt şi să (mă) cunosc. că mă simt bine cu mine, cea
de-atunci şi cea
de-acum.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa
[email protected], până pe 15 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top
aici,
într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020.
(Redacţia LiterNet)